Balada Mioriței

Capodopera absoluta a literaturii noastre populare si a intregii literaturi, aceasta balada este cea mai valoroasa dintre toate creatiile genului. Ea circula pe intreg cuprinsul tarii in peste 1000 de variante, dar aceasta atinge perfectiunea din punctul de vedere al realizarii artistice.

"Miorita" trateaza unul din miturile fundamentale: mitul etnogenezei ("Traian si Dochia"), mitul erotic sau mitul zburatorului (apare in "Calin, file din poveste" de Mihai Eminescu), mitul creatiei ("Monastirea Argesului") si mitul pastoral ("Miorita").

Balada cuprinde in cursul firului epic o parte epica, una dramatica si una lirica, incluzand momentele subiectului operei literare. De asemenea, in paralel putem vorbi de mai multe motive (al transhumantei, al complotului, motivul oitei nazdravane, motivul testamentului si motivul maicutei batrane).

I. Prima parte care coincide cu expozitiunea este epica si contine motivul transhumantei. Actiunea se petrece intr-un cadru natural, de o frumusete feerica, lucru exprimat prin metafora: "Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de rai.."

Aici apar personajele, trei ciobani apartinand celor trei mari provincii romanesti: "Unu-i moldovan,

Unu-i ungurean

Si unu-i vrancean..."

Tot din expozitiune face parte si motivul complotului: doi dintre ciobani pun la cale un complot pentru uciderea baciului moldovean, motivul fiind unul frecvent intalnit in lumea ciobanilor-invidia.

Superioritatea moldoveanului dovedeste harnicia si priceperea, o prima caracteristica a acestuia: "S-are oi mai multe,

Mandre si cornute,

Si cai invatati,

Si cani mai barbati..."

Una din temele importante ale literaturii noastre populare este aceea a legaturii stranse dintre om si animalul credincios: corbul ("Novac si corbul"), calul ("Toma Alimos"), cainele ("Miorita"), dar tema apare si in literatura culta, de exemplu lupul din romanul ("Baltagul").

II. In partea dramatica a baladei, care consta intr-un dialog imaginar intre ciobanul moldovean si o oita nazdravana se accentueaza reciprocitatea sentimentelor celor doua fiinte. Afland de complotul pus la cale (aceasta este intriga), o oita nazdravana, credincioasa incearca sa-si avertizeze stapanul, dar cu menajamente, astfel putem distinge mai multe etape. Mai intai, oita isi manifesta nelinistea atragand atentia asupra ei: "De trei zile-ncoace

Gura nu-i mai tace,

Iarba nu-i mai place..."

Comportamentul ei il ingrijoreaza pe cioban care i se adreseaza cu duiosie subliniind afectiunea omului fata de animalul credincios.

Poetul anonim foloseste cu maiestrie dativul posesiv sau diminutivele (,,miorita", ,,oita", ,,bolnavioara", ,,draguta").

Miorita isi atrage stapanul intr-un loc tainic ,,La negru zavoi...", iar apoi il indeamna sa se apere: ,,Stapane, stapane,

Iti cheama s-un cane,

Cel mai barbatesc

Si cel mai fratesc..."

Abia in acest moment, miorita ii spune cu durere despre complot: ,,Ca l-apus de soare

Vreau sa mi te-omoare - dativul posesiv

Baciul ungurean

Si cu cel vrancean..."