Simbolismul, curent artistic cristalizat in ultimele doua decenii ale veacului al XIX-lea (1886: manifestul lui Jean Moreas), s-a manifestat ca o reactie antiparnasiana, descinzand din poetica lui Baudelaire, Verlaine si Rimbaud. Simbolismul romanesc, al carui teoretician a fost Alexandru Macedonski, este o miscare literara cu trasaturi originale, generate din efortul desprinderii de fascinatia versului eminescian.
Estetica simbolista se defineste prin cultivarea unor sentimente imprecise, neconturate inca deplin, sugerate prin simbolul multisemnificativ, prin imagini sinestezice, prin tehnica vagului, a sugestiei, prin principiul corespondentelor pe care se construieste viziunea poetica ori prin muzicalitatea deosebita a versurilor (obtinuta prin tehnica refrenului, prin recurenta, figuri de sunet, prozodie etc.)
Cel mai mare poet simbolist roman, George Bacovia, a provocat, inainte de L.Blaga, T.Arghezi, I.Barbu, o mutatie de structura si de viziune in lirica romaneasca. El opereaza o distantare de romantism, substituind mesianismului solar si visarii lunare ale romanticilor, apocalipsa saturniana.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
