Alexandru Lăpușneanul

Prezentarea operei

Este întemeietorul prozei moderne. Capodopera sa, nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul, apare în primul număr al revistei Dacia literară alături de orientarea programatică a epocii moderne în literatură, dată de Mihail Kogălniceanu. Nuvela se înscrie în curentul național-popular promovat de Dacia literară prin valorificarea artistică a trecutului istoric.

În spiritul pașoptist este preocupat de folclor, publicând lucrarea Cântece populare ale Moldaviei, una dintre primele încercări de studiu asupra valorii creației populare românești.

Opera sa este relativ redusă, publicând în 1857 volumul Păcatele tinereților structurat în patru cicluri.

ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL

Cea mai cunoscută operă literară a lui Costache Negruzzi este nuvela „Alexandru Lăpușneanul”.

Nuvela este o specie a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unui personaj. Accentul este pus mai puțin pe acțiune și mai mult pe definirea personajului.

Așa cum ne indică și titlul, această nuvelă va contura portretul domnitorului român.

Izvoare: folosește cronica lui Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, cu privire la cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul. Nuvela sa nu este o operă de pură reconstituire istorică. Scriitorul în general respectă adevărul istoric, dar modifică datele istorice atunci când consideră necesar să sublinieze anumite trăsături de caracter ale personajelor, să adâncească psihologia eroilor săi. Spre exemplu, vornicul Moțoc nu a fost ucis de Lăpușneanul, ci a murit în Polonia, în exil; Spancioc și Stroici fuseseră uciși în Polonia înaintea revenirii lui Lăpușneanul la tron; atitudinea mitropolitului față de moartea domnitorului nu este semnalată istoric.

Toate aceste elemente fac din Alexandru Lăpușneanul o operă de ficțiune cu temă istorică.

Tema este a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul și lupta sa împotriva boierimii feudale, pentru formarea unui stat centralizat.

Conflictul nuvelei este complex și pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal.

Principalul conflict, exterior, este de ordin politic : lupta pentru putere între domnitor și boieri. Conflictul secundar, între domnitor și Moțoc, particularizează dorința de răzbunare a domnitorului. Conflictul social, între boieri și popor, este limitat la revolta mulțimii din capitolul al III-lea.

Timpul și spațiul sunt precizate și conferă verosimilitate narațiunii.

Compoziția este de tip clasic, caracterizându-se prin unitate și echilibru. Momentele subiectului sunt grupate în patru capitole ce pot fi asemănate cu patru acte ale unei piese de teatru, fiecare având un moto care sintetizează motivul central al capitolului. La rândul său, fiecare capitol are o unitate proprie, încadrându-se totuși perfect în ansamblul operei. Construcția este, ca în majoritatea nuvelelor, simetrică, primul și ultimul capitol având drept moto replici ale lui Lăpușneanul sugestive pentru tipologia în care se încadrează eroul, aceea a despotului medieval: Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu (răspunsul dat de Lăpușneanu soliei de boieri care îi ceruseră să se întoarcă de unde a venit pentru că norodul nu îl vrea); De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu (amenințarea rostită de Lăpușneanul care, bolnav, fusese călugărit potrivit obiceiului vremii, dar pierduse astfel puterea domnească).

Cel de-al doilea capitol are ca moto cuvintele unei văduve al cărei bărbat fusese ucis de Lăpușneanul - Ai să dai samă doamnă - și ilustrează intriga nuvelei, politica sângeroasă a voievodului dusă împotriva boierilor.

Capitolul al treilea are drept moto Capul lui Moțoc vrem; replica aparține personajului colectiv, mulțimii adunate în fața palatului, care își revarsă întreaga ură asupra boierului Moțoc, văzut ca singur vinovat de suferințele țărănimii.

Momentele subiectului

Narațiunea se desfășoară cronologic, într-o gradație ascendentă și clasică de înșiruire a momentelor subiectului.

În primul capitol, din expozițiune, aflăm împrejurările în care Lăpușneanul devine domn pentru a doua oară în Moldova. Însoțit de armată turcească, este întâmpinat la hotare de o delegație de boieri formată din vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță, spătarii Spancioc și Stroici, trimiși de Ștefan Tomșa. Acesta îi cer lui Lăpușneanul să facă cale întoarsă deoarece poporul nu îl dorește ca domnitor, dar Lăpușneanul nu ia în considerare această propunere.