Zoe Trahanache

Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg roman, a creat adevarate capodopere ale genului, surprinzand aspecte ale realitatii din societatea noastra la sfarsitul secolului al XIX-lea. Cea mai cunoscuta comedie a sa este ,,O scrisoare pierduta", comedie de moravuri in care este prezentata si criticata viata publica si de familie a unor politicieni. Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte, pe fondul agitat al unei campanii electorale.

Caragiale a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea timpului sau. Ele sunt tipuri umane care au o trasatura dominanta, careia i se adauga altele, personajele fiind surprinse in complexitatea lor.

Singurul personaj feminin al piesei este Zoe, sotia lui Zaharia Trahanache, ,,prezidentul" mai multor ,,comitete si comitii". Tipul de femeie voluntara si autoritara, Zoe este implicata in mod direct chiar din intriga actiunii, facandu-se vinovata de pierderea scrisorii de amor pe care i-o trimite Stefan Tipatescu, prefectul judetului. Trasaturile de caracter ale personajului sunt evidentiate indirect, in mod progresiv, prin tot ce face Zoe in vederea salvarii imaginii ei in ochii societatii.

Desi nu este membra a partidului din care sotul si amantul fac parte, ea conduce totul din umbra, datorita influentei pe care o are asupra celor doi. De aceea, pentru Farfuridi, partidul inseamna in primul rand ,,madam Trahanache" si apoi ceilalti.

Zoe este tipul femeii usuratice, ea isi insala sotul cu cel mai bun amic. In momentul descoperirii relatiei ei cu Stefan Tipatescu, prin scrisoarea ajunsa in mainile lui Catavencu, ea lupta cu inversunare ca sa-si salveze reputatia si pozitia sociala pe care o are. Comicul de situatie, realizat cu mare arta de autor, este savuros, Zoe fiind nevoita sa lupte astfel pentru salvarea aparentei sale. In acest sens, indirect, prin comportamentul ei, prin relatia cu celelalte personaje, se remarca insusirea unei femei energice, care este hotarata sa iasa din impas. Prin urmare, apeleaza la toate mijloacele pentru a-l convinge pe Tipatescu sa-l sprijine pe Catavencu in alegeri: plange, lesina, ameninta si trece de la o stare la alta cu dezinvoltura, ca o actrita, pentru a ajunge in final la concluzia ca ,,cine lupta cu Catavencu, lupta cu mihe".

Cand este stapana pe situatie, vrea sa-i demonstreze lui Nae Catavencu faptul ca e o femeie buna, iertatoare, si-i cere in schimb sa conduca manifestatia publica in cinstea noului ales, amenintandu-i cu ironie ca ,,asta nu este cea din urma Camera".

Nae Catavencu o caracterizeaza pe Zoe ca fiind ,,un inger", in timp ce pentru alte personaje este doar ,,o dama bine", expresie ce o caracterizeaza direct, avand in vedere caracterul ei de femeie usuratica. Zoe Trahanache iese in evidenta, ea fiind diferita fata de celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale, despre care se poate spune ca sunt inculte si mahalagioaice. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcata prin frumusete si inteligenta si pe care moralitatea in sine nu o intereseaza, ci doar moralitatea aparenta, ea avand oroare de scandal.