Mara

Aparut initial in 1894 in 24 de numere ale revistei << Vatra >> si abia in 1906 in volum, romanul << Mara >> isi are actiunea plasata in lumea targurilor transilvanene Lipova si Radna, legate intre ele prin podul arendat de Mara, femeie energica si intreprinzatoare , personaj complex in literatura noastra.

La inceputul romanului, personajul pricipal si pozitiv al operei este portretizat fizic direct de catre autor. Figura Marei , << muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare , de ploi si de vant >>, e coplesitoare si unica, ilustrand parca parerea scriitorului potrivit careia, in centrul unui roman trebuie sa stea << un caracter dominant >>, << un om energic, constant si tare >>.

Mara este de asemenea caracterizata si in mod indirect, prin faptele, vorbele, atitudinile, framantarile sale sufletesti cat si prin descrierile altor personaje.

Ramasa vaduva, cu doi copii mici, neavand mai nimic de pe urma raposatului, Mara se afla aruncata parca, fara nici un sprijin, in valurile existentei, simtind intreaga responsbilitate, in primul rand fata de viata copiilor ei. Nu exista nici o urma de indoiala ca dragostea Marei fata de copii sta la baza tuturor actelor ei. Se recunoaste in fiecare din gesturile lor si lupta sa le creeze un viitor asa cum nu l-a avut ea, dar cum si l-a dorit toata viata. Persida si Trica sunt, pentru ea, << cei mai frumosi >> si << cei mai destepti >> din cati copii se afla pe lumea asta.

Fire energica , voluntara si ambitioasa, vaduva doresta ca copii sa creasca dupa asemanarea sa, simtind ca intr-o lume in care trebuie sa te zbati si sa invingi, nu poti sa fii decat viclean si ambitios. O nelinisteste de aceea, faptul ca Persida, la manastire devine o fire tacuta, asezata , ascultatoare si blanda.

Increderea Marei in copii ei , inca de cand erau mici, este pe de-a-ntregul sincera si profunda . Cand Persida se indragosteste de Natl, mama nu cauta sa-si impuna vointa si, cu toate ca nu este deloc de acord , lasa totul pe seama Persidei, in care are toata increderea,