Harap Alb - Caracterizarea personajului principal

Fara indoiala , ,, Povestea lui Harap - Alb " este cel mai reprezentativ basm a lui Creanga , nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor si modalitatilor specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, opera fiind o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente, psihologice, etice si estetice.

Personajele (oameni dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diferitele lor ipostaze.

Harap - Alb, asemenea oricarui Fat Frumos din basmul popular este un personaj principal, fiind prezent in toate momentele subiectului, pozitiv, real si nu fabulos (nu are nici o calitate supranaturala, Calinescu asemanindu-l cu un faclau de la tara datorita mentalitatii sale). Este de asemenea un personaj rotund; nu este doar fiul de imparat si mezinul, mai inzestrat decat ceilalti, ci o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti, lectorul inocent considerandu-l o marioneta, calitatiile ii sunt relevate de fraze ezoretice: inteligent, bun, intelept, sociabil, vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai aproape de initierea in viata. Daca personajul din basmul popular are firea turnata, colinda lumea in cautare de fapte vitejesti, este atotstiitor, urmand intocmai sfaturile, Harap - Alb se transforma, evolueaza, este intr-o continua cautare a desavarsirii sale spirituale, caracterizandu-se prin instabilitate psihica (nu respecta porunca tatalui sau) si nu are experienta, ghidandu-se dupa aparente. De asemenea este un personaj tridimensional, care te surprinde (atunci cand da calului cu fraul in cap). Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere in vederea formarii lui pentru a devenii conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. Desi este inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti, momente de tristete si de disperare, de satisfactie a invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului fiind realizate cu ajutorul celorlalte personaje cu puteri supranaturale.

Mezinul, impresionat de dezamagirea tatalui, deoarece ceilalti doi frati nu pot indeplini misiunea data, se duce in gradina si ,,incepe sa planga in inima sa." . Momentul cheie este cel al intalnirii tanarului, cu Sfanta Duminica, deghizata in cersetoare, care il roaga sa o miluiasca. El isi demonstreaza altruismul, eroina supranaturala rasplatindu-i generozitatea, dezvaluindu-i destinul exceptional ce-l asteapta: ,, ... putin mai este si sa ajungi imparat, cum nu a mai stat pe fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de indragit." Cele trei superlative absolute dezvaluie armonia si fericirea in sens uman, implinite prin dragoste, renume si putere. Demnitatii, sensibilitatii, blandetei, milosteniei, Harap - Alb le adauga rabdarea si staruinta in refacerea hainelor destramate si curatarea armelor ruginite, ce au apartinut tatalui sau.