Caracterizarea Vitoriei Lipan

Vitoria Lipan este personajul central al romanului "Baltagul", de Mihail Sadoveanu, fiind prezenta in toate momentele actiunii.

Pentru a realiza chipul acestei femei de la munte, autorul foloseste atat caracterizarea directa (prin schita de portret din expozitiune), cata si pe cea indirecta (prin mediul sau de viata, prin fapte si atitudine, prin prenumele personajului, prin vorbe, ganduri si sentimente).

Inca din expozitiune, Vitoria este infatisata intr-o dupa-amiaza tarzie de noiembrie, "stand singura pe prispa si torcand". Imaginea simbolica pentru viitorul ei destin este completata prin cateva referiri la infatisarea fizica a femeii: "Ochii ei caprii, in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului, erau dusi departe... Acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute".

Gandindu-se la Nechifor Lipan, care nu se intorsese acasa, Vitoria este foarte nelinistita si se autoizoleaza de cei din jur: "in singuratatea ei, femeia cerca sa patrunda pana la el. Nu putea sa-i vada chipul".

Prin caracterizarea indirecta, Sadoveanu dezvaluie starile sufletesti si trasaturile morale ale Vitoriei, care reies din fapte, gesturi si vorbe. Ingrijorarea si nelinistea femeii sunt cauzate de intarzierea "peste obicei (73 de zile) a lui Nechifor Lipan, dragostea ei de douazeci si mai bine de ani", plecat la Dorna sa cumpere oi. Credincioasa, Vitoria merge la parintele Daniil Milies pentru sfat si refuza sa creada ca sotul ei intarzie la petreceri. Dragostea puternica pentru Nechifor o determina sa se duca si la baba Maranda, ghicitoarea satului, dar nu are incredere nici in prezicerile acesteia, ca Nechifor ar fi parasit-o pentru o alta femeie "cu ochii verzi". Ea devine tot mai sigura ca s-a intamplat o nenorocire.