Caracterizarea personajului principal din romanul Ion de Liviu Rebreanu

Romanul "Ion" de Liviu Rebreanu deschide seria marilor romane din literatura interbelica.

Patima lui Ion pentru pamant, "ca forma a instinctului de posesiune" (N.Manolescu) se afla in centrul romanului, fixand locul personajului in opera.

Ion este personajul titular si central din roman, dominand intreaga opera. Celelalte personaje graviteaza in jurul sau, punandu-i in evidenta trasaturile.Este un personaj complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate. Initial dotat cu o serie de calitati, personajul se dezumanizeaza treptat, moartea lui fiind expresia intentiei moralizatoare a scriitorului.

Este un personaj realist, tipic pentru o categorie sociala: taranul sarac. Calinescu scria ca "Toti flacaii din sat sunt varietati de Ion". Prin destinul sau tragic, personajul isi pierde caracterul reprezentativ si se individualizeaza. Exponent al taranimii, prin dragostea sa pentru pamant, Ion este si o individualitate, prin modul in care il obtine. Casatoria cu o fata cu zestre nu este singulara, pentru ca si Vasile Baciu sau Ion Pop al Glanetasului dobandisera averea in acelasi mod, ci comportamentul sau: o face pe Ana de rusinea satului inainte de nunta, apoi umbla dupa nevasta lui George.

In critica literara, parerile avansate despre personaj sunt variate, deseori contradictori.

Eugen Lovinescu considera ca "Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa: nimic nu-i rezista".

George Calinescu afirma ca "Ion nu este insa decat o bruta, careia siretenia ii tine loc de desteptacine. (...) Lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma. Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse".

Ion este un personaj urmarit in evolutie. La inceput i se face un portret favorabil. Desi sarac, este harnic, "ca ma-sa", iubeste munca: "Munca ii era draga, oricat ar fi fost de aspra...".