Servicii hoteliere oferite în cadrul hotelului

ARGUMENT

Analiștii definesc piața serviciilor hoteliere ca fiind locul unde s-a format și activează o rețea de tranzacții între cumpărătorii serviciilor de cazare și reconfortare și vânzătorii produselor particularizate ce vin în întâmpinarea cererilor de consum. Aceste produse pot fi bunuri, servicii, sau, cel mai frecvent, combinații de bunuri și servicii. Sistemul deschis trebuie să facă față presiunilor acestui mediu particularizat, ceea ce nu este realizabil dacă unitatea hotelieră nu este constituită ca o entitate rațional articulată și coerentă. Trebuie remarcat și un alt aspect caracteristic serviciilor de restaurație oferite de un hotel: pasagerii cazați în unitatea respectivă se pot adresa pentru servicii de alimentație și altor unități hoteliere sau unor restaurante independente din arealul vizitat, după cum oaspeții cazați în alte structuri de primire pot solicita servicii de alimentație în hotelul în cauză. La toate acestea se adaugă și cererile pentru serviciile de alimentație manifestate de alte categorii de consumatori care nu necesită servicii de cazare: populația locală, pasagerii în tranzit sau vizitatorii de o zi. Unitățile de cazare, indiferent de tipul și dimensiunea lor, de gradul de confort, de forma de proprietate, prestează următoarele categorii de servicii:

- servicii „complete" de cazare și alimentație;

- servicii de cazare plus servicii de alimentație în regim de demipensiune;

- servicii de cazare plus micul dejun inclus în tariful de cazare - servicii de cazare fără servicii de alimentație;

- servicii de alimentație fără servicii de cazare;

- servicii suplimentare cu plată; - servicii suplimentare fără plată (aparent gratuite);

De aici rezultă și diversificarea serviciilor hoteliere, aliniate la natura actului de cumpărare din partea clienților, și ca atare, pentru supraviețuire și dezvoltare firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activități de prestații, diferențiate de la o unitate hotelieră la alta. Pentru producerea acestor categorii de servicii în structura unităților hoteliere se regăsesc un număr de compartimente (diviziuni, secții, servicii) majore:

- recepția ( Front-Office);

- serviciul administrativ-financiar (Back-Office);

- serviciile de etaj (inclusiv Room-Service );

- alimentația comercială;

- întreținerea tehnică, la care se alătură după necesități și alte sectoare, ca de exemplu, centrala telefonică, spălătoria-curățătoria chimică, frizerie coafură, piscină, saună, săli de gimnastică, salon de cosmetică și fitness, terenuri de sport, parcări supravegheate etc.

Cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă fie pe parcursul fie la destinația călătoriilor de vacanță iar oferta de servicii hoteliere se localizează acolo unde apar mai frecvent asemenea manifestări de cerere. Cu alte cuvinte cererea pentru combinațiile de servicii hoteliere este numai aparent globală; ea se fărâmițează din punct de vedere geografic și acestei localizări geografice a cererii îi corespunde și localizarea în arii limitate a bazei materiale a firmelor hoteliere.

CAPITOL I. INDUSTRIA OSPITALITĂȚII, HOTELUL CA STRUCTURĂ DE PRIMIRE TURISTICĂ

1.1. Industria ospitalității

1.1.1. Apariția și dezvoltarea nevoi de cazare

Apariția și dezvoltarea activității de cazare și de găzduire prestate în formă comercială a contribuit la devenirea regulară a călătoriilor respectiv la creșterea într-o mare măsură a numărului de călătorii, astfel încât noile nevoi apărute nu au putut fii satisfăcute în forma veche existentă. De aceea prestatorii au fost nevoiți să conceapă alte forme noi de cazare. Primele surse scrise despre activitățile ospitaliere, prestate sub formă comercială apar din timpul lui Hammurabi (1792-1750 I.cr.). În perioada respectivă salariile munciitorilor care lucrau în cărciume unde se vindea bere și vin erau reglementate prin legi. Au fost stabilite amendamente pentru cei care au ridicat nejustificat prețurile sau au adăpostit neleguiți. Unități care funcționeau sub formă comercială și se asemănau cu prestări de servicii hoteliere au fost concepute de grecii antici. Deja în antichitate atât în civilizația greacă cât și în cea romană apar primele forme de turism. Istoria antichității relatează de exemplu faptul că greciilor antici le-au plăcut să frecventeze atât malul mării, izvoarele termale cât și sanctuarele dedicate numeroaselor divinități ale epocii. Putem identifica trei forme de cazare greacă respectiv:

- Pandokea - prezente și frecvent întâlnite în orașele state, care ofereau servicii generale prestate la un nivel mediu acceptabil.

- Leonidarion - prezente tot în orașele state, dar care prestau servicii la un nivel mai ridicat

- Katagogi - hanuri cu insigne, plasate de-a lungul drumurilor. Aceste unități s-au concetrat mai ales pe oferirea serviciilor de găzduire. Nu ofereau servicii suplimentare, dispuneau de un nivel tehnologic foarte scăzut. În imperul Roman la început cazarea era asigurată în mediu familiar adică la prieteni sau la vestibuli templieri. Odată cu intensificarea călătoriilor în scopuri comerciale în imperiu s-a format o cere intensă de către formele de cazare comerciale. În imperiul roman călătoriile au fost ușurate de rețeaua de drumuri bine construite. Romanii aveau mai multe variante de căruțe: cu două roți, cu patru roți, rapide și ușoare. Călătoreau pe mare, pe fluvii, în general o călătorie dura mai multe zile. Nevoia de a călătorii cu scopuri turistice apare în cadrul clasei conducătoare, vorbim despre apariția nevoi de odihnă, agrement, cură balneară. Cei înstăriți și-au permis să-și cumpere domenii unde petreceau mai mult timp. Pentru ei existau mici așezăminte, case de vacantă, hanuri sau vile.

1. George Magureanu, (Mai 2010), Legislatie Hoteliera, Editura Universul Juridic, II. Cursuri universitare,

2. Győrffy Anna, (2004), Szallodatan, Editura Națională de manuale SA, Budapesta

3. Heyne, Paul, (1991), Bazele gândirii economice, Editura 40. Ionescu M.,(1980),Strategii de activizare a elevilor în procesul didactic, UBB, Cluj- Napoca.

4. Ionescu, M. (1986), Strategii de predare-învățare în concordanță cu scopurile didactice în Sinteze pe teme de didactică modernă, E.D.P., București,

5. Ionescu M, (2000), Demersuri creative în predare învățare, editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

6. Ionescu M., Chiș V., Strategii de învățare predare, Editura Științifică, București.

7. Ionescu, M., Radu I., (2000), Studii de pedagogie aplicată, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

8. Iucu, R., B. (2001), Instruire școlară.Perspective Teoretice și practice. Editura polirom Iași.

9. Dr. Juhîsz Lîszló, (2012), Evaluarea industriei hoteliere., Budapesta, publicație, www.hotel 2020.hu

10. Dr. Juhîsz Lîszló PhD. (9.Noiembrie 2012), Tradiția și înnoirea în industria hotelieră, Insituția de Turism,