Pelerinaj în Bucovina

Regiunea istorică BUCOVINA, al cărei teritoriu se întinde astăzi peste zona din apropierea orașelor Suceava, Câmpulung Moldovenesc si Rădăuți din România și zona Cernăuți din Republica Ucraina, împreună cu nordul Moldovei a fost denumită și ”Țara de Sus”. Această zonă oferă priveliști de o rară frumusețe, la care se adaugă un șirag de mănăstiri ctitorite de foști mari domnitori și boieri moldoveni (Mușatinii , Alexandru cel Bun ,Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ștefan Tomșa, Alexandru Lăpușneanu, Familia Movileștilor) fiecare cu culoarea sa specifică , Voroneț (albastru), Humor (roșu) , Sucevița (verde), Moldovița (galben) și Arbore (combinație de culori). Toate prin picturile exterioare (fresce) au intrat in evidența UNESCO și au primit, în anul 1976 premiul “Pomme d’Or” al Organizației Internaționale FIJET pentru valoarea lor cultural-turistică.

“ Motto “: „Pentru puține popoare se găsește un ținut relativ mic ca acesta în care să se cuprindă atâta frumusețe, atâta bogăție de astăzi și amintiri din trecut îmbelșugate, îndepărtate și sfinte” - Nicolae Iorga

Studierea turismului în România servește întregirii imaginii fenomenului turistic cu particularizarea pentru România. Se urmărește cunoașterea etapelor de dezvoltare, pentru ca în comparație cu fenomenul turistic european și global să poată fi apreciat obiectiv facându-se abstracție de perioadele de regres legate de factori de natură social-economică sau politică.

Obiectivele esențiale ale studiului de față constă tocmai în cunoașterea patrimoniului turistic, a materiei prime neprocesate, sau parțial amenajate care se constitue ca factor fundamental, fără de care turismul ca fenomen și mai ales activitate economică majoră nici nu poate fi conceput.

Un alt obiectiv este cel de a surprinde tendințele aparent aleatoare stimulate de noile orientări, de impactul cu procesul de privatizare și legislație, dar mai ales cele legate de inițiativele particular-familiare, mai ales în mediul rural care dă consistența și spațialitate și oferă noi posibilități și direcții de expansiune.

Analiza dezvoltării in timp a bazei materiale și legatura cu infrastructura general aparținând altor domenii de activitate evidențiază o altă caracteristică a turismului, aceea de ramură de sinteză și cu sprijinire logistică reciprocă.

CAPITOLUL I - Turismul

În perioada actuală, turismul este de mare importanță atât pe plan național cât și internațional, reprezentând unul dintre cele mai complexe fenomene ale civilizației contemporane nu numai prin proporțiile impresionante ale populației globului care-l practică, dar mai ales prin implicațiile sale.

1.1.Definirea turismului

Organizația Mondială a Turismului (O.M.T. - ce își are sediul la Madrid) definește tu- rismul ca fiind “ activitățile realizate de persoane sau grupuri de persoane pe durata călătorii -lor și șederii acestora în locații diferite de spațiul obișnuit traiului cotidian . Conform determi- nărilor, turismul este „activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești dintr-un anumit punct de vedere". Activitatea turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupații ale omului încă pe timpurile când nomadismul era modul de viață al unei colectivități umane.

Denumirea de “turism” a căpătat în zilele noastre sensuri cerealizează o mare complexitate de situații, de la necesitatea firească de acunoaște, de a vedea sau de a descoperi, până la cerințele reconfortăriifizice sau intelectuale

Termenul generic de “turism” înmănunchiază gusturile și însușirile de a călători, pedestru, ciclist, cu automobilul, trenul, vaporul sauavionul, de placere sau pentru îngrijirea sănătății.

Din punct de vedere etimologic, conform dicționarului Larousse, termenul “turism” ar proveni din latinescul “turnus”-“voiaj în circuit”, care a fost preluat de limba franceză “tour” - călătorie, plimbare. Pe de altă parte, unele dicționare susțin originea engleză a cuvântului, provenit din “tour” și “to tour” - “călătorie în circuit” (Swizewscki, 1977).

Există o serie de definiții ale turismului care sau remarcat de-alungul timpului.

Definiție elaborată de Swizewschi și Oancea (1977) consider turismul un fenomen social-economic de masă, caracteristic civilizației industrial-urbane ce se deplasează in cadrul relațiilor interdependente dintre mediul geografic și societate. El constă în consumarea produsului turistic pe diferite arii geografice și unități de timp, ca urmare a deplasărilor banale ale indivizilor în afara activităților productive sau a obligațiilor de serviciu, având ca rezultat regenerarea forței de muncă, refacerea sănătății îmbogățirea orizontului cultural (inclusiv satisfacții spirituale).

În opinia lui Pompei Cocean, “turismul este un fenomen social - economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaștere, recreere și recuperare fizico-psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare.”

Definiția Academiei Internaționale de Turism (cu sediul la Monte Carlo) conform căreia turismul este un termen caredesemnează călătoriile de agrement, ansamblul de măsuri puse în aplicarepentru aprovizionare, organizarea și desfășurarea acestui tip de călătorii, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor.

Turismul se distinge de călătorie prin alegerea deliberată a țintei de către persoana în cauză și de asemenea prin preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale

1.2.Tipuri de turism

“Tipul” ca expresie integratoare de nivel superior, definește esența fenomenului turismului, respectiv condiționările lui fundamentale. El este sinonim unui anumit model la scara căruia procesele ce se desfășoară primesc tente specifice, particulare în raport cu celelalte modele. Tipul apare astfel ca un cumul de însușiri și interrelații, desfășurate spațial într-o perioadă de timp determinată (P. Cocean, 1996). Relația dintre tipurile de turism și spațiul geografic este cât se poate de flexibilă: pe același teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism, selectivitatea aparținând resurselor atractive existente în perimetrul dat.

Apreciind că orice structurare în domeniul turismului trebuie să se sprijine pe nevoia umană de recreere, refacere și culturalizare, actul turismului poate îmbrăca una din următoarele expresii tipologice :

1. George Cristea și Mihai Dăncuș - „Maramureș un muzeu viu în Centrul Europei”.

2. Pompei Cocean - Geografia turismului, Editura Focul Viu, 2004

3. Stănculescu G. - „Tehnologia turismului”, Editura Oscar Print, București 2003

4. Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2001),România. Potențial turistic și turism, Edit.Univ. București, Biblioteca Facultății de Geografie

5. Ciangă N. 2001,2002),România.Geografia Turismului(partea întâi)Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, Biblioteca Facultății de Geografie.

6. Cocean., P.(1997),Geografia turismului românesc. Editura Focul Viu, Cluj Napoca, Biblioteca Facultății de Geografie.

7. Glăvan, V.(2000),Turismul în România, Edit. Economică București, Biblioteca Facultății de Geografie.

8. Glăvan V. (2005), Geografia turismului, Editura Fundației România de Mâine, București

9. Glăvan V. (2006), Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației România de Mâine, București

10. Dinu Mihaela (2002), Geografia turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București.

11. Barbu, N., Ionesei L. 1987 Obcinele Bucovinei, Ed. Sport Turism, București.

12. Bojoi I. Și colaboratorii, 1979 Ghid turistic al județului Suceava, Ed. Sport Turism, București

13. Monoranu, O. , Iacobescu, M., Paulencu, D.,1979, Suceava, mic îndreptar touristic, Ed. Sport Turism, București

14. Popp, N.,Iosep, I., Paulencu, D.,1973,Județul Suceava,Ed. Academiei RSR, București.

15. Opriș, I.,2002, “Monumente istorice din România”, București.

16. Epuran, Gh., 1968, “Circuit în Moldova de Nord”, Ed. Meridiane, București

17. Ciangă, N., 1998, “Turismul în Carpații Orientali - studiu de geografie umană”, Ed. Presa Universitară,