Unirea ipostatică și consecințele ei dogmatice

Argument

Teologia, sau învățătura despre Dumnezeu poate progresa în veci. Ea va putea aduce veșnic ceva nou, dar rămânând aceeași, întrucât taina nașterii Fiului din Tatăl, taina iubirii Tatălui față de Fiul și a Fiului față de Tatăl, deci și a cunoașterii de către noi a Fiului și a Tatălui, nu se epuizează niciodată.

Am ales această temă pentru a-mi aprofunda cunoștintele teologice din perspectivă dogmatică asupra Persoanei Divine a Mântuitorului Iisus Hristos, Care deși prin întrupare devine om adevarărat, El rămâne în același timp ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” , dar și pentru dobândirea cunoștințelor în legătură cu soteriologia ortodoxă, adică mântuirea în Hristos prin unirea cu El.

Mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevarat și om adevărat, fundamentam posibilitatea pe care o are El de a-i atrage pe oameni la Tatăl în Duhul Sfant, capacitatea de a-i conduce prin toate stările prin care a trecut El de bunăvoie, asigurând premisele unirii Sale cu oamenii care cred în El. Daca Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat, omul nu pote rămane închis în limitele unei existente naturale, ci se inscrie intr-o viată care depășește limitele naturalului, iar persoana sa, capată valoare prin bogația spirituală a cărei innoire nu are limite si nici sfarșit.

Dacă Hristos este Dumnezeu și om, în mantuire lucreaza atât firea dumnezeiască cât si cea umană. Hristos, ca Dumnezeu-Om, descoperă că nu aparține doar lumii pământești, caci prin harul Său, Omul Spiritual locuiește în profunzimea realitatii divine. Cuprinzându-i în Sine pe toți oamenii, Hristos este pentru noi nu numai model, ci Forța transformatoare care ne dă și puterea de a ne înscrie în lupta împotriva răului și a morții. De aceea este de o importanță colosală a cunoaște adevăul despre Dumnezeu-Omul, adevăr ce ne dăuiește puterea de a crede, putere ce ne hristoformizează, dacă conlucram cu ea.

Consider că, această cunoaștere a lui Dmnezeu, care este atât de accesibilă oamenilor datorită Întrupării, trebuie dobandită, însușită și crezută de fiecare dintre noi. Cunoașterea lui Dumnezeu este principalul fundament al credinței noastre, și deci al mântuirii noastre în Hristos, Dumnezeu-Omul. Sfântul Grigorie Sinaitul spune că: definiția dreptei credințe este a vedea și cunoaște întru curăție cele două dogme ale credinței, adică treimea și doimea: treimea a o privi și a o cunoaște în chip neamestecat și netăiat, în unitate, iar doimea firilor lui Hristos, într-un ipostas, adică a mărturisi și a ști pe un singur Fiu, și înainte de întrupare și după întrupare, dar după întrupare slăvit în chip neamestecat, în două firi și în două voințe, dumnezeiești și omenești.

Introducere

Pentru a înțelege Unirea Ipostatică, cat și a consecințelor ei dogmatice trebuie să cunoaștem împrejurările în care s-a produs, scopul unirii firilor în Hristos, urmările acestei uniri cât și raportul pe care această unire o are cu soteriologia ortodoxă.

Pogorârea și întruparea Cuvântului lui Dumnezeu reprzintă marea taină a credinței creștine: Cu adevărat mare este taina dreptei credințe:Dumnezeu S’a arătat în trup (I Tim. 3;16), și are drept scop mântuirea întreg neamului omenesc, de la Adam până la cei de la sfârșitul veacurilor, adică realizarea mântuirii obiective. „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel ce era pierdut”( Luca 19;10).

Necesitatea întruparii vine datorită căderii protopărintilor, Feritcitul Augustin spune: „Si homo non periiset, Filius hominis non veniiset”. Așadar dacă omul n-ar fi pierit, Fiul Omului n-ar fi venit. Până la venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, nimeni nu era capabil să se mântuiască prin propiile sale forțe. Scopul întrupării este răscumpărarea omului din robia păcatului, prin restabilirea Chipului lui Dumezeu în om, Chip alterat din pricina păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos Mântuitorul fiind Dumnezeu, a primit trupul nostru și S-a făcut om nu în alt scop, ci numai pentru mântuirea neamului omenesc”. Această însușire voită a firii omenești, devenind din Fiu al lui Dumnezeu, și Fiu al Omului, s-a realizat la „plinirea vremii” (Gal. 4;4), Fiul născut fiind din Tatal din veșnicie, consubstanțial și de-o ființă cu Acesta, se face om asemenea nouă prin naștere fără de sămânță dintr-o fecioară curată care nu a fost cunoscută de bărbat. Astfel își însușește firea omenescă în mod real și deplin, fire care prin păcatul protopărinților, este supusă afectelor, slăbiciunii și mortii. Aceste urmări sunt generate de păcat și apar datorită alterării Chipului lui Dumnezeu în om. Fiul, Cuvântul Întrupat, este „Chip al Dumnezeului Celui nevăzut” (Col. 1;15). Sfântul Apostol Pavel mărturisește că „chip al lui Dumezeu” este Hristos. El este Arhetipul omului, prin care omul și toate s-au făcut, „ fără de El nimic nu s-ar fi făcut, din câte s-au făcut” (Ioan 1,1). Fiul își însușește astfel firea omenească pentru a o curăța de păcat, a o îndumnezeii și de a reda posibilitatea mântuirii, oamenilor, prin refacerea Chipului lui Dumnezeu în om, omul fiind „chip al Chipului” ... „Chip care este Hristos” .

Astfel Chpul lui Dumnezeu care este Hristos se face om pentru a-l îndumnezeii pe om. Atfel se întrupează, și primește firea omenească pe care o unește, în mod real și deplin în Persoana Sa, cu firea dumnezeiască în chip neamestecat, neschimbat, nedespărțit și neîmpărțit.

În lucrarea aceasta, am să încerc să vă prezint adevărul dogmatic ortodox neîntinat și neschimbat, despre Unirea Ipostatică și consecințele ei domatice, adevăr pentru care Sfinții Părinți au luptat, și-au dedicat viața pentru păstrarea lui, și au căutat să se unească cu Hristos, după har, așa cum El este unit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, și așa cum este unit și cu firea omenească îndumnezeită, și astfel unit pentru todeauna cu noi.

1. Sfânta Scriptură sau Biblia tiparită cu binecuvântarea Preafericitului Daniel, EIBMBOR, Buc., 2008;

2. Braia Pr. Prof. Dr. Ioan, „Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică”, Buc., 1999;

3. Cabasilae Nicolae, „Despre viața în Hristos”,EIBMBOR, Buc., 1997;

4. Remete Pr. Prof. Dr. Gheorghe, „Curs de Dogmatcă, Dumnezeu Mântuitorul”, Sibiu, 2004;

5. Sinaitul Grigorie, „Filocalia romană”, vol. VII, EIBMBOR, Buc., 1977;

6. Stăniloae Pr. Prof. Dr. Dumitru, „Teologie Dogmatică Ortodoxă”, vol.2, EIBMBOR, Buc., 2010;

7. Stăniloae Pr. Prof. Dr. Dumitru, „Iisus Hristos sau restaurarea omului”, Edit. Omniscop, Craiova, 1993;

8. Stăniloae Pr. Prof. Dr. Dumitru, traducere la lucrarea Sfântul Chiril al Alexandriei, „Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan”,EIBMBOR, Buc., 2000 ;

9. Stăniloae Pr. Prof. Dumitru, Hristologia Sinoadelor, în „Ortodoxia”, XXVI-Nr. 4 - Octombrie-Decembrie, Buc., 1974;

10. Teodoran Pr. Prof. Dr. Isidor și Zăgrean Arhim. Prof. Dr. Ioan, „Teologie dogmatică, Manual Pentru Seminariile Teologice”, Cluj-Napoca, 2009;