Propovăduirea Apostolică

„Datu-Mi-s-a toata puterea in cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând

învaţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Cu aceste cuvinte Mântuitorul le transmite Sfinţilor Săi Apostoli misiunea

şi puterea de a propovădui o misiune nobilă, grea şi mareaţă spune Sfântul

Ioan Hrisostom fapt pentru care i-a şi îmbărbătat zicând: „Şi iata Eu cu voi

sunt până la sfârşitul veacului”

1. Noţiunea de apostol

Cuvântul apostol provine din cuvântul grec αποστολος, însemnând

"acela care este trimis". La origine este un termen militar, însemnând un atac

produs de o forţă militară, de obicei formată din câţiva soldaţi, împotriva

unui inamic. În contextul creştin, apostolul se referă la ucenicii care

răspândesc Evanghelia lui Iisus Hristos. Cel dintâi care are acest titlu este

Fiul Lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos, pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a

Trimis în lume, El este Apostolul ceresc, El Cel trimis să facă voia Tatălui,

adică să realizeze mântuirea lumii prin învăţătura şi jerfa Sa. „Căci

Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat

ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis

Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să, se mântuiască,

prin El, lumea”.

Numai cei doisprezece apostoli cărora li s-a alăturat şi Sfântul Pavel Apostolul neamurilor după convertirea sa aveau, dreptul şi plenitudinea harului de a întemeia Biserici şi de a hirotoni preoţi, episcopi şi diaconi de aceea preoţia se numeşte „succesiune apostolică”

Argument Lucrarea de faţă se intitulează ,,Propovăduirea Apostolică” prin această lucrare am vrut să arăt rolul deosebit al propovăduitorului în ei, care astăzi aparţine slujitorilor Bisericii adică preoţilor. Lucrarea Propovăduirea apostolică a fost elaborată în scopul susţinerii examenului de atestat, la propunerea părintelui profesor Corondan Marinel, care este si îndrumătorul lucrării. Mulţumesc pe această cale părintelui Corondan. Am ales să tratez acest subiect din interes faţă de vieţile Sfinţilor Părinţi.

2. Sfinţii Apostoli misionari prin excelenţă

Sfinţii Apostoli au propovăduit Evanghelia în mod independent nu în numele lor ci în numele lui Iisus Hristos. Predica creştină işi are rădăcinile în predica Mântuitorului, El este predicatorul ideal şi dacă nu poate fi atins, El ramâne totuşi modelul desavârşit dupa care trebuie să năzuiască neîncetat propovăduirea. Pentru Sfinţii Apostoli predicarea a fost un element indispensabil de aceea ei au orânduit diaconi „Nu este potrivit ca noi, Apostolii, părăsind cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraţilor, cautaţi şapte barbaţi dintre voi pe care sa-i randuim la aceasta slujbă” deci Apostoli au pus accentul pe propovăduire şi apoi pe slujire

Apostoli au împărţit propovaduirea în două parţi indispensabile:

a) Predica misionară

b) Predica de zidire duhovnicească

Acest tip de propovăduire l-au practicat in cadrul Bisericii cat şi în afară. Apostolii au predicat peste tot în sinagogi, în pieţe, tema centrală a predicii lor era Mântuitorul Iisus Hristos cel răstignit şi Înviat. În predici Apostolii abordau adesea şi unele idei filozofice cum ar fi de exemplu „Dumnezeu nu are nevoie de nimic” Iudeii foloseau pentru Dumnezeu termenul de ο τεος. Expresiile Biblice: „ în El avem viaţa, în El ne mişcăm şi suntem” sunt întâlnite şi în filosofie.

Din cuprinsul predicilor rostite de Apostoli reiese că ei foloseau un limbaj adecvat asfel la cuvântarea Sfântul Pavel rostită la Antiohia Pisidiei el se adresează ascultătorilor cu cuvintele „Bărbaţi din Israel şi voi cei ce vă temeţi de Dumnezeu ascultaţi” celor din Listra se adresează cu cuvintele „bărbaţilor” iar celor din Areopag cu cuvintele „Bărbaţi atenieni”

Apostoli au rostit predici pe inţelesul tuturor refuzând retorica şi mijloacele ei, dar au dat frumuseţe predicii şi au convins mulţi păgâni de adevărul Evangeliei. Predica Apostolilor nu a vizat un anumit tip de auditoriu ci a avut un caracter universal, în sensul că în sfera ei a cuprins pe toţi oamenii din toate locurile.

Propovăduirea apostolilor este strâns legată şi de viaţa lor harismatică, dar misiunea aceasta nu poate fi împlinită prin simpla propovăduire ci trebuie împreunată şi cu Sfintele Taine asfel Botezul este o taină care condiţionează mântuirea. Textul ne arată clar ca predica trebuie sa fie strâns legată de Taină, viaţa cea noua în Hristos nu se dobândeşte doar prin ascultarea predicii, ci la aceasta e necesar să se adauge şi căinţa şi primirea Botezului care e Taina Tainelor.

CAPITOLUL I

Conţinutul propovăduiri Apostolice

Pentru a avea o imagine completă asupra conţinutului cuvântărilor Sfinţilor Apostoli, vom încerca în cele ce urmează să ne oprim asupra a ceea ce au ele în comun, asupra elementelor care formează o schemă comună cu mici modificări, care stă la baza tuturor cuvântărilor rostite fie de Sfântul Petru sau Sfântul Pavel, este vorba de o schemă bazată pe şase elemente după cum urmează :

Părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1992.

2. Mica Biblie cu Icoane, Chişinău, 1990.

3. Staniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă,vol. II, Bucureşti, 1987.

II. Manuale, dicţionare:

1. Dicţionar Biblic, Oradea, Editura Cartea creştină, 1995.

2. Mircea, Ioan, Dicţionar al Noului Testament, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995.

3. Rămureanu, Ioan, Istoria Bisericească Universală, Manual pentru Institutele Teologice, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2004.

III. Cărţi:

1. Preda, Constantin, Propovăduirea Apostolică, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005.

2. Vieţile Sfinţilor Apostoli, traducere de Diana Potlog, Bucureşti, Editura Sophia, 2005.

3. Verzan, Sabin, Sfântul Apostol Pavel, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996.

IV.Studii şi articole:

1. Belu, Dumitru, Predica apostolică, în „Mitropolia Ardealului”, nr. 1-3 1966.

2. Ioan, Mircea, Organizarea Bisericii şi Viaţa Primilor Creştini, în „Studii Teologice”, nr. 1-2, 1955.

3. Marcu, Grigorie, Gamaliel, în „Studii Teologice”, nr. 1-2, 1962.

4. Şesan, Milan, Cuvânt despre Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în „Mitropolia Ardealului”, nr. 5-6, 1958.