Invățătura Ortodoxă despre parusie - Combaterea adventiștilor

1.Introducere

Venirea lui Iisus Hristos în lume marchează o împlinire a profeţiilor, aşezând promisiunile Vechiului Testament şi istoria antică într-o nouă perspectivă. “După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, În zilele acestea mai de pe urmă, ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile” (Evrei, 1,1-2). Dumnezeu a împins prin aceste etape istoria spre stadiul ei final. Astfel, împlinind ceea ce a fost spus prin prooroci, Iisus a înclinat balanţa profetică spre grăbirea aşteptării sfârşitului. De altfel, prin faptul că Iisus Hristos cel răstignit a înviat, mesajul Noului Testament este că umanitatea trăieşte zilele din urmă

Faţă de un iminent sfârşit al lumii, oamenii au avut întotdeauna păreri diferite născute din interpretarea greşită a Cuvântului Sfintei Scripturi şi din neputinţa minţii omeneşti de a înţelege planurile lui Dumnezeu. De exemplu, în perioada creştină primară, mulţi creştini erau convinşi că încă sunt păcătoşi, chiar dacă le-au fost iertate păcatele şi se temeau de sfârşitul lumii pe care îl considerau foarte aproape stăruind în rugăciune şi post. Ei ştiau că cei vindecaţi de Mântuitorul sau de Apostoli vor muri, la fel şi cei care au fost înviaţi din morţi. Mai mult decât atât, creştinii din Tesalonic au încetat să mai lucreze deoarece credeau, datorită unor false epistole ale unor agitatori apostolici, că sfârşitul deja a venit.

Intervenţia Sfântului Apostol Pavel, prin Epistola a II a către Tesaloniceni pune capăt acestei situaţii, sfătuindu-i să stăruie în credinţă şi să se ferească de oamenii care amăgesc în acest fel. Un alt exemplu poate fi şi comunitatea eseniană de la Qumran, care se considera poporul sfârşitului.

Sfântul Apostol Pavel spune clar: „Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi - nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni, 2, 2-4).

Despre timpul venirii sfârşitului nu putem şti, după cum spune Sf. Ap. Pavel: „Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem, Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji” (I Tesaloniceni 5, 1-6).

În afară de aceste greşite înţelegeri despre sfârşitul lumii, mai există şi alte astfel de concepţii, mituri apocaliptice, utopii milenariste, unele apărute în primele secole ale creştinismului, altele mai târziu. Acestea sunt: premilenarismul, milenarismul, amilenarismul. De asemenea, mai întâlnim şi învăţătura despre împărăţia celor o mie de ani, pe care o găsim în doctrina darbiştilor, a adventiştilor, a Martorilor lui Iehova, a mormonilor.

În continuare, vom analiza în parte, pe cât posibil, rătăcirile şi concepţiile greşite, având ca îndreptar Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.

2. Eshatologie ortodoxă

Eshatologia este un capitol al teologiei unde întâlnim multe utopii şi confuzii apocaliptice. De-a lungul timpului au fost realizate mai multe calcule cu privire la cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos. Un exemplu poate fi afirmaţia lui Irineu şi Ipolit care sunt de părere că istoria lumii acesteia va dura şase mii de ani, iar al şaptelea mileniu va fi ultimul, sub împărăţia lui Iisus Hristos. Cei doi s-au folosit de textele de la Evrei 4,4 şi Psalmul 89,4.

Însă Biserica nu a încurajat niciodată astfel de practici, de speculaţii apocaliptice. Mai mult decât atât, a condamnat pe bună dreptate prezicerile, profeţiile, calculele cronologice şi ameninţările milenariste de orice fel anunţate de diferite persoane sau secte. În acelaşi timp nu a permis să fie confundată speranţa eshatologică creştină cu terorismul apocaliptic şi cu mesianismul temporal-istoric.

Chiar în perioada de după moartea apostolilor, creştinii aşteptau cu evlavie parusia, mai ales în perioada persecuţiilor. Era o mângâiere pentru aceşti martiri să ştie că credinţă nu le va fi înşelată, iar Domnul va reveni pentru a-i răsplăti cu fericire veşnică. Chiar şi apostolul Pavel încheie Epistola către Corinteni cu asigurarea că: „Domnul vine!”.

Învăţătura despre a doua venire a Mântuitorului şi despre sfârşitul lumii este mărturisită de cărţile sfinte. În vechiul Testament se vorbeşte mai puţin despre aceasta, fiindcă desfăşurarea acestei învăţături s-a făcut în mod progresiv. Apostolii vorbesc despre semnele venirii Sale, iar Hristos aminteşte de momentul „când va veni Fiul Omului întru slava Sa”. Articolul al 7 lea din Simbolul de credinţă prezintă această învăţătură creştină: “şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii”.

Cea mai răspândită concepţie greşită în legătură cu sfârşitul lumii este hiliasmul sau milenarismul.

1. STĂNILOAE, Pr.Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, 1997

2. ELIADE, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Editura Universitas, Chişinău, 1992

3. Sf. Ioan Hrisostom, Despre învierea morţilor, Cuvânt despre judecata viitoare

4. DAVID, Pr. Petre, Sectologie - manual

5. BĂDULESCU, Pr. Dan, Ortodoxie şi erezie, Editura Apologeticum, 2005

6. COSMA, Pr. Prof. Sorin, Cuvânt de învăţătură despre Parusia Domnului, Altarul Banatului, nr. 1-2, 1990

7. NEAGA, Pr. Prof. Nicoale, A doua venire a lui Iisus, Mitropolia Banatului, nr. 7-9, 1978

8. BRIA, Pr. Prof. Ion, Învăţătura ortodoxă despre viaţa viitoare, Ortodoxia, an XXXVI, nr. 1, 1984

9. FRAZIER, T. L., A doua venire a lui Hristos, Editura Egumeniţa, Editura Cartea Ortodoxă, 2007

10. CHIRICUŢĂ, Pr. Petre, Parusia sau despre a doua venire, Editura Anastasia, Bucureşti, 2001