Familia creștină

Intemeiata in Raiul cel de demult, binecuvantata la inceputul activitatii sale dumnezeiesti printre pamanteni in Cana Galileii, casatoria este, pe drept cuvant cea mai veche ,,institutie" de la creatie. Reflectand aupra acestei realitati, putem cerceta lucrurile si lucrarile divine pornind de la premisa ca, asezarea unirii barbat-femeie imediat dupa ,,nasterea" naturii din nimic este un argument al insemnatatii casatoriei in planul divin de mantuire a lumii din iubire.

,,Familia, institutie la fel de veche ca insasi umanitatea, careia Hristos, la <<plinirea vremii>>, prin inomenirea sa i-a conferit caracterul de taina, relatia barbat-femeie devenind si spatiu de comuniune cu Dumnezeu, si de experienta spirituala ce transfigureaza biologicul, este si astazi, in ciuda dificultatilor materiale uneori, dar in contextul crizei morale a omenirii, o modalitate de convietuire deplina, mediu de educatie, de transmitere a valorilor culturale si religioase. Familia este spatiul de misiune crestina pentru ca ea da marturie despre Hristos si Biserica Sa, ea insasi este o <<biserica>> prin credinta, prin rugaciune, prin iubirea membrilor ei."

Iubirea sincera este sentimentul care, aplicat la persoanele umane, ne ridica la vederea celor dumnezeiesti din lume. Este un act de intalnire a creatului cu Creatorul in fiinta creata.

Vocatia sociala a omului a fost sadita de Dumnezeu in om odata cu creatia lumii. Din vesnicie, Dumnezeu l-a gandit pe omul - Adam, dar nu singur ci in comuniune ontologica cu partenerul sau - Eva, si nu pentru a combate plictiseala ci pentru a oferi omenirii posibilitatea de a se bucura de taina descoperirii lui Dumnezeu prin cunoasterea sinelui in cel de langa el.

Este astfel cert ca unirea binecuvantata de Dumnezeu in Rai dintre Adam si Eva a fost actul primar pe care L-a pus la dispozitia umanitatii pentru a se ridica la desavarsire - indumnezeire. Omul nu descopera nimic nou sau strain ci se descopera pe sine in celalalt, pe celalalt in sine si impreuna, pe Dumnezeu in ei si pe ei in Dumnezeu.

Lucrarea porneste in analiza de la sustinerea casatoriei ca si realiate pamanteasca ce decurge din taina dumnezeiasca a creatiei. Se doreste apoi sa se stabileasca sarcinile si responsabilitatile formatorilor, a celor care au datoria de a pregati si sustine pe cei ce doresc sa mearga pe aceasta cale a mantuirii - biserica, nasii si parintii.

Urmatorul pas in demersul nostru doreste sa descrie finalitatea casatoriei mai ales din perspectiva pacatelor care se pot infiltra in casnicie si care pot denatura scopul nuntii, iar acest lucru nu va ramane fara urmari, de cele mai multe ori, aceste urmari rasfrangandu-se si asupra parintilor, dar si asupra copiilor, dupa cum vom descoperi in analiza celui de-al III-lea capitol al lucrarii.

Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1990

Liturghier, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000;

Gura de Aur, Sfantul Ioan , Cateheze maritale - Omilii la casatorie , Traducere din limba greaca veche Pr. Marcel Hanches, Editura <<Oastea Domnului>> - Sibiu 2004;

B. Opere

Ford, David C., Barbatul si femeia in viziunea Sf. Ioan Gura de Aur, Editura Sofia, Bucuresti, 2004;

Pavel, Prof. Constantin C., Tragedia omului in cultura moderna, Editura Anastasia, Bucuresti, 1997;

Shedd, Charlie W., Scrisori Caterinei. Sfaturi unei tinere casatorite, Editura Bizantina, Bucuresti, 1998;

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. III, Editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996;

Zorin, K. V., Pacatele parintior si bolile copiilor, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas in colectia ,,Psihoterapia ortodoxa", Editura Sofia, Bucuresti, 2007,