Testare optometrică și realizarea ochelarilor

Analizatorul vizual

1.1 Partile componente ale ochiului uman

Funcţia analizatorului vizual este realizarea vederii. Prin această funcţie, analizatorul vizual participă la funcţiile de relaţie alături de sistemul nervos, glandele endocrine şi aparatul locomotor.

Analizatorii sunt sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona, conduce şi transforma în senzaţii, excitaţiile adecvate primite din mediul extern şi intern. Ei contribuie la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului.

Analizatorul vizual furnizează peste 90% din informaţiile despre mediul înconjurător. Aceasta îi conferă o importanţă fiziologică considerabilă nu numai în diferenţierea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor, dar şi în orintarea în spaţiu, în menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical.

Analizatorul este o formaţiune morfo- funcţională, alcătuită din trei segmente:

- segmentul periferic (receptorul) este reprezentat de structuri specializate, care sunt stimulate specific de o anume formă de energie Receptorii sunt terminaţii neuronale sau celule epiteliale specializate care transformă diferitele forme de energie ale agenţilor din mediu în potenţiale de acţiune. În funcţie de situarea lor topografică, receptorii sunt clasificaţi în:

-exteroceptori, care semnalizează proprietăţile obiectelor şi fenomenelor din afara organismului;

-proprioceptori,care informează asupra poziţiei şi mişcării corpului sau ale segmentelor sale;

-interoceptorii (visceroceptorii) care percep modificările biochimice survenite în diferite organe.

Stimulul adecvat, acţionând asupra receptorului, determină o depolarizare nepropagată a suprafeţei membranei- potenţial de receptor- modificare a cărei intensitate depinde de cea a stimulului. Când potenţialul de receptor atinge un nivel critic, se descarcă un potenţial de acţiune, care se propagă de- a lungul fibrei nervoase conectată cu receptorul.

- Segmentul intermediar (de conducere) este alcătuit din căile nervoase, prin care impulsurile descărcate de receptori ajung până la centrii nervoşi superiori. Calea ascendentă directă spino- talamo- corticală conduce impulsurile rapid şi proiectat într-o arie corticală specifică, iar pe calea indirectă impulsurile sunt conduse lent şi proiectate cortical difuz şi nespecific.

- Segmentul central este reprezentat de zona corticală în care se face analiza şi sinteza informaţiilor primite de la nivelul receptorilor, rezultând senzaţii specifice.

Prin analiza, sinteza şi prelucrarea complexă a tuturor semnalelor venite de la analizatori, se realizează unitatea organismului şi echilibrul său cu mediul înconjurător.

Analizatorul vizual, asemenea tuturor analizatorilor, este alcătuit din trei componente:

- segmentul periferic format din globul ocular şi anexele sale,

- segmentul intermediar format din nervul optic şi căile optice,

- segmentul central format din zona corticală care prelucrează informaţiile vizuale transformându-le în senzaţii vizuale.

Segmentul periferic

Receptorii analizatorului vizual fac parte din grupa exteroceptorilor fiind situaţi la nivelul globului ocular.

Stimulul adecvat pentru analizatorul vizual este reprezentat de radiaţiile luminoase cu lungimi de undă cuprinse între 390 şi 760 mm.

Globul ocular este componenta fundamentală a aparatului vizual, care are rolul de a recepţiona imaginea obiectelor înconjurătoare. Este situat în partea anterioară a orbitei.

Globul ocular are formă aproape sferică turtită de sus în jos, cu diametrul antero-posterior de 25-26 mm, cel transversal de 24,5 mm şi cel vertical de 23,7 mm. Are masa 7- 7,5 g şi volumul de 6,5 cm³. Consistenţa fermă este dată de tunicile globului puse în tensiune de conţinutul intraocular.

Polul anterior al globului ocular corespunde centrului corneei, iar polul posterior se află între papilă şi maculă. Linia care uneşte cei doi poli este axul optic al ochiului.

Linia vizuală este linia care uneşte obiectul privit şi macula trecând prin centrul optic al ochiului. Între cele două axe se formează un unghi alfa de 5 grade.

Ecuatorul este circumferinţa mare de pe supafaţa globului ocular, în plan perpendicular pe axul antero- posterior. El împarte globul ocular în cele două emisfere. Globul ocular este învelit în capsula Tenon, care se întinde de la locul de pătrundere a nervului optic în glob până apropiere de cornee. Între capsulă şi orbită există un strat de ţesut adipos care separă globul ocular de oasele orbitei şi îi asigură echilibrul. Globul ocular este format din 3 învelişuri şi 4 medii transparente şi refringente.

Învelişurile globului ocular sunt:

Tunica externă (stratul fibros) este formată din:

Scleră, care este opacă, fibroasă, inextensibilă la adult, uşor extensibilă la copil; are culoare alb- sidefie şi nu poate fi străbătută de razele de lumină. Are grosimea de 1 mm Are rol protector pentru elementele senzoriale. La nivelul polului posterior, există un canal conic prin care nervul optic iese din globul ocular.

Corneea este partea anterioară a tunicii fibroase a ochiului. Este rotunjită şi este mai groasă la periferie, unde grosimea este de 1 mm, decât la centru, unde grosimea este de 0,6 mm. Are rol protector. În mod normal, este transparentă şi avasculară, lăsând razele de lumină să pătrundă în interiorul globului ocular. Astfel are şi un important rol optic.

Are două suprafeţe: cea anterioară, care este convexă şi cea posterioară, care este concavă. Cele două suprafeţe sunt netede şi transparente.

Corneea şi sclera împreună cu membrana musculo- vasculară se unesc la periferia corneei prin limbul sclero- corneean. Corneea şi sclera nu sunt juxtapuse ca două organe diferite, ci sunt intim unite prin fuzionarea ţesutului.

La bătrâni, corneea prezintă în regiunea circumferinţei o linie îngustă de culoare gri, care se numeşte arc senil sau gerontoxon. El apare mai întâi în zona superioară, apoi în cea inferioară; cele două se unesc formând un cerc complet. Prezenţa arcului senil nu este patologică.

Tunica medie (uveea) este alcătuită din:

Coroida este situată la polul posterior; se întinde de la punctul de intrare a nervului optic până la ‚ora serata’, căptuşind jumătatea posterioară a sclerei. Este o membrană pigmentată şi puternic vascularizată, cu rol în nutriţia ochiului. Fiind intens pigmentată, formează ecranul opac al ochiului. Datorită vascularizaţiei bogate, are rol în nutriţia ochiului. Este separată de epiteliul pigmentar al retinei prin lama Bruck, care conţine celule cromatofore.

- Corpul ciliar are formă triunghiulară şi este format de muşchii ciliari şi procesele ciliare.

Muşchii ciliari sunt netezi, nesupuşi voinţei şi funcţionează reflex, având legături foarte fine cu lentila cristaliniană transparentă. Îndeplinesc cea mai importantă funcţie optică oculară - acomodaţie vizuală, adică punerea la punct a imaginii pe care o fixăm de la orice distanţă. Muşchii acţionează prin contracţie sau relaxare asupra cristalinului.

- Borza P., Matlac I.,- Aparatură biomedicală, Ed. Tehnică, 1996

Nicu M. D.

Bunea D., Nocivin - Materiale bocompatibile, Ed Bren, 1998

- Baritz M.I.- Optica fiziologică, Ed. Infomarket, 2002

- Dumitrescu N., - Optica tehnică- U.P.B. , 2000

Ionescu Muscel

- Grosu M., Stoian G.- Utilajul şi tehnologia mecanicii fine şi a opticii-

EDP, 1989

- Popescu I., Toader E.- Optica, ESE, 1990

- Vlad P. - Oftalmodex, Ed. All, 1999

- Suporturi de curs

Anatomia, fiziologia şi patologia analizatorului vizual

Fabricarea şi montarea ochelarilor

Tehnologia de fabricare a componentelor optice

Optometrie funcţională

Internet