Departament marketing

ARGUMENT

Întreprinderea este una din cele mai importante forme prin care oamenii își satisfac nevoile și își ating scopurile în societate, principala structură prin care statul își îndeplinește funcția sa economică.

Pentru buna sa funcționare este nevoie de proiectarea unei structuri organizatorice eficiente. Exprimând rolul structurii organizatorice în cadrul procesului de conducere, cunoscutul specialist american P. Drucker afirmă că dacă o structură bună nu garantează obținerea rezultatelor dorite, o structură rea face să moară și eforturile cele mai bune dirijate.

Structura organizatorica este scheletul întreprinderii, fiind definită ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice si al relațiilor dintre acestea astfel constituite încât sa asigure premisele organizatorice prestabilite. Structura organizatorica cuprinde doua părți:

structura de conducere sau funcțională;

structura de producție sau operațională.

În cadrul acestor părți se regăsesc componentele primare si anume postul, funcția, compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhica, nivelul ierarhic. Rezultat al transformărilor succesive ale științei și tehnologiei aplicate în producție, cît și al adaptărilor structurale la cerințele unui mediu în continuă schimbare, întreprinderea nu poate rămâne un factor pasiv, un simplu acumulator de idei novatoare, astfel stabilindu- se principii de care trebuie să se țină cont la elaborarea structurii organizatorice a întreprinderii. Raționala delimitare a variabilelor organizaționale, stabilirea judicioasă a corelațiilor dintre acestea și structura organizatorică, precum și selecționarea unor metode și tehnici adecvate de examinare a lor constituie premisele pentru trecerea la elaborarea sau raționalizarea propriu- zisă a organizării structurale.

Proiectarea structurii organizatorice pentru organizații noi, precum și reproiectarea acesteia pentru cele existente, parcurge anumite etape:

stabilirea activităților;

stabilirea volumului de muncă pentru realizarea activităților și a posturilor necesare;

constituirea compartimentelor;

elaborarea organigramei;

elaborarea regulamentului de organizare și funcționare;

evaluarea eficienței structurii organizatorice.

Structura organizatorică funcționează ca un element ce asigură stabilitatea unui cadru de realizare a obiectivelor și, o dată cu aceasta, continuitatea, transmiterea și conservarea unor elemente culturale:mentalități, credințe, valori, norme de comportament.

Crearea si perfectionarea structurii organizatorice constituie o forma de exercitare directa a functiei de organizare a conducerii intreprinderii. Realizarea acestei functii trebuie sa asigure determinarea si gruparea diferitelor activitati necesare realizarii obiectivelor de baza ale intreprinderii, ca si stabilirea masurilor ce se impun, utilizand rational resursele umane, materiale, informationale si financiare disponibile.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND STRUCTURA ORGANIZATORICA A INTREPRINDERII

1.1. Elementele de baza ale structurii organizatorice

Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.

Structura organizatorică este o componentă a structurii generale a întreprinderii și reflectă ,,anatomia întreprinderii”. Ea se proiectează pe baza unor norme, reguli, principii și documente oficiale.

Structura organizatorică este influențată de anumiți factori (strategia dezvoltării întreprinderii, tipul și complexitatea producției, dimensiunea întreprinderii, calitatea resurselor umane), influențe ce trebuie tratate pe fondul dinamismului accelerat al mutațiilor de amploare care au loc în economia contemporană, luându-se în considerație următoarele elemente:

- evaluarea corectă a resurselor de materii prime și a modului cum acestea se exploatează;

- creșterea competitivității economice, științifico-tehnice și educaționale;

- ,,explozia" informațională;

- adâncirea cooperării economice și tehnico-științifice;

- creșterea exigenței calității produselor și serviciilor;

- sporirea cerințelor de protecție ecologică.

Elaborarea unei structuri organizatorice necesita stabilirea elementelor sale de baza. Principalelel componente care se regasesc in orice interprindere, indifferent de specificul activitatii acesteia, sunt: postul, functia, ponderea ierarhica, compartimentul sau departamentul, relatiile dintre compartimente sau posturi, niveluri ierarhice.

Postul reprezinta totalitatea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilorce revin permanent si in mod organizat unui salariat pentru realizarea obiectivelor sale profesionale.

In mod practice, numarul posturilor este egal cu numarul locurilor de munca. Deoarece postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica a intreprinderii, este necesar sa cunoastem detealiat continutul sau: sarcinile, competentele, responsabilitatile si obiectivele individuale

Obiectivele postului exprima rolul ce revine titularului uni post in realizarea obiectivelor de ansamablu ale intreprinderii si reprezinta definirea calitativa si cantitativa a scopurilor avute in vedere prin crearea lui.

Sarcinile sunt procese de munca simple sau componente de baza ale unor procese de munca complexe, care se efectueaza de catre o singura persoana.

Competentele (autoritatea formala) se concretizeaza in libertatea decizionala a titularului unui post si sunt reprezentate de mijloacele pe care acesta le poate folosi pentru indeplinirea sarcinilor care ii revin.

Responsabilitatile sunt reprezentate de obligatiile de a indeplini sarcinile ce deriva din obiectivele fiecarui post. Ele se concretizeaza in atitudinile si raspunderea (materiala, penala, juridical etc.) a titularului postului fata de modul de realizare a obiectivelor.

Prezentarea in detaliu a tuturor elementelor caracteristice unui post este cuprinsa intr-un document intitulat "fisa postului", in care se precizeaza descrierea postului si cerintele postului.

Relatiile functionale interne si externe.

Cerintele postului se refera la studiile necesare (pregatirea de baza, specializarea, perfectionarea etc.), vechimea necesara, calitatile profesionale (capacitate, aptitudini etc.).

Functia se defineste prin totalitatea posturilor care au aceleasi caracteristici principale si care sunt in subrdinea unei persoane din structura organizatorica a intreprinderii.

Ponderea ierarhica se defineste prin numarul de persoane conduse in mod direct de catre manager.

Compartimentul reprezinta o grupare de persoane care realizeaza activitati omogene sau complementare, contribuie la realizarea acelorasi obiective si sunt in subordinea aceluiasi manager.

Tinand cont de acesti factori, se apreciaza ca ponderea ierarhica optima a managerilor de la nivelurile ierarhice superioare este de 4-8 subalterni, iar la nivelurile de baza acesta creste in raport cu particularitatile activitatilor respective, pana la 20-30 de muncitori pentru un sef de echipa.

Persoanele care formeaza compartimentul se grupeaza in functie de structura activitatilor de indeplinit in cadrul unui amplasament bine determinat. Astfel, in intreprindere compartimentele pot lua forma unor birouri, servicii, sectii, ateliere, etc.

1. Botnari N. „Finanțele întrprinderii”, ASEM Chișinău 2006.

2. Burduș E „Managementul comparat”, editura București 1998

3. Burlacu N., Elena Graur „Bazele Managementului”, editura ASEM 2006

4. Contabilitate și audit, nr.9 (121)-2005

5. Emilian R „Managementul firmei”, editura ASEM 2003

6. Emilian R, Șchiopu A „Managementul firmei”, editura București 2003

7. Hrișcev E „ Managementul firmei” Chișinău 1998

8. Lazăr I „Managementul general”, editura Cluj - Napoca 2002

9. Luca, Gabriel - Petru „Managementul general”, editura Iași 1993

10. Moldoveanu G „Managementul operațional”, editura București 1996

11. Nicolescu O „Perfecționarea organizării conducerii întreprinderii”, editura București 1973

12. Nicolescu O, Verboncu I, „Management”, editura București 1997

13. Petrescu I „Managementul general”, editura S:I 1993

14. Prodan A „Managementul de succes. Motivație și comportament”, editura Iași 1999

15. Russu C „Cadrul organizațional al întreprinderii”, editura București 1983

16. Rusu L „Managementul firmei”, editura Cluj - Napoca 2002

17. Ursachi I „Management”, editura București 2003

18. Ursachi I, Burduș E „Conducerea și organizarea unităților economice”, editura București 1986

19. Ursachi I, Năftănăilă I ”Management”, editura București 1993

20. Zorlențan T, Burduș E, Căprărescu G „Managementul organizației”, editura București 1996