Drama intelectualului în piesele lui Camil Petrescu

Argument :

Mi-am ales aceasta tema, in primul rand din curiozitate, "drama intelectualului" reprezentand defapt baza pieselor lui Camil Petrescu. M-am intrebat care ar putea fii aceasta drama, motivul general al problematicii mintilor ascutite, si am descoperit : drama reprezinta defapt o multitudine de intrebari, idei devenite obsesii, care duc de multe ori la sfarsitul vietii.M-a fascinat sa urmaresc psihologia personajelor in drama lor de idei si sa observ cat de mult poate sa afecteze aceasta gandire,conflictul lor interior , introspectia.

In al doilea rand, dramaturgia lu Camil Petrescu este cu totul si cu totul speciala prin tot ce a adus nou in literatura romana.Spre deosebire de alti dramaturgi, Camil Petrescu se bazeaza pe realitatea constiintei sale si pe sincronizarea desavarsita a literaturii cu filozofia epocii, intr-un limbaj exact,precis,asemenea unui jurnal sau a unei confesiuni.

In concluzie,omul cat traieste invata, iar eroii lui Camil Petrescu sunt doar niste exemple negative, din care iubitorii de literatura trebuie sa invete, adica sa accepte lucrurile din jurul lor asa cum sunt, fara sa incerce sa dezvaluie mistere si sa puna intrebari.

Camil Petrescu - Biografie

S-a născut la Bucureşti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort, se pare, înainte de naşterea scriitorului) şi al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliţie Tudor Popescu, din mahalaua Moşilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul "Sfântul Sava" şi la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti. Rezultatele bune la învăţătură îl transformă in bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi Litere de la Universitatea Bucureşti. Îşi ia cu brio licenţa, cu calificativul "magna cum laude", in faţa unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu . Devine mai apoi profesor de liceu la Timişoara. Îşi ia doctoratul in filosofie cu o teză despre teatru, intitulată "Modalitatea estetică a teatrului". A publicat un studiu în lucrarea "Istoria filosofiei", coordonată de N. Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologia în opera lui Husserl.

Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile şi fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.

Între 1916 - 1918 participă ca ofiţer la primul război mondial, iar experienţa trăită acum se regăseşte în romanul ' Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ' (1930). În 1916, e mobilizat şi pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăşi în prima linie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german îşi pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viaţă, după cum îşi notează în Jurnal: "Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc(…) Sunt exclus de la toate posibilităţile vieţii. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie şi de atenţie cu care alţii pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează “în şoaptă” eu rămân vecinic absent". Ambianţa războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la Bucureşti.

Încă din anul 1920 participă la şedinţele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor şi a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morţii în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său şi unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust.

În 1939 este numit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.

Moare la 14 mai 1957, la Bucureşti. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu Un om între oameni rămâne neterminat. Ion Negoiţescu îi va caracteriza sec romanul, drept "o întreprindere jalnică". Motivul este simplu, Camil Petrescu a îmbrăţişat principiile realismului socialist şi a devenit unul dintre cântăreţii noului regim comunist.

Jurnalul unui scriitor este cu atât mai important cu cât mai importantă este opera scriitorului respectiv. Însemnările zilnice pot constitui doar o simplă anexă a creaţiei sau, dimpotrivă (aşa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul lui N.Steinhardt şi I.D.Sârbu), pot reprezenta piesele de rezistenţă ale acesteia. Confesiunile sunt şi mai interesante atunci când nu vizează doar cancanurile vieţii literare, ci aduc o serie de precizări importante privind geneza operei şi viziunea autorului despre literatură.

"Teze si antiteze" - Camil Petrescu

Limba si literatura romana"

www.wikipedia.com

George Pruteanu: Cronici literare