Tablouri unidimensionale

Vectorii sau tablourile unidimensionale sunt structuri de date bine definite si organizate in memorie. Cu ajutorul acestora, se pot păstra in memorie și accesa ulterior mai multe variabile, fără a fi nevoie de reținerea explicită a fiecareia dintre ele.

Vectorii se folosesc, cel mai adesea, cand numarul de variabile necesare intr-o problema variază sau este de dimensiune mare. În acest caz, se doreste utilizarea un vector in care punem câte variabile sunt necesare. În problemele noastre, ne vor interesa vectorii declarați prin numărul maxim posibil de elemente, cu memoria alocată local.

Tabloul este o colecție finită de elemente de același tip, numit tip de bază al tabloului, care ocupa un spațiu continuu de memorie.

Componentele unei structuri de date pot fi identificate și selectate fie prin nume, fie prin intermediul relațiilor structurale. Cea mai simpla relație structurală este poziția fiecărei componente în cadrul structurii.

Asupra unei structuri de date se pot aplica mai multe tipuri de operații: vizualizarea elementelor structurii sub diferite forme, actualizarea (adăugarea, modificarea sau ștergerea unei componente), îmbogățirea structural (prin adăugarea unor informații de legătura) sortare (aranjarea componentelor intr-o anumita ordine stabilită de un anumit criteriu de ordonare. Din punct de vedere al conținutului, structurile pot fi:

-omogene (toate componentele structurii sunt de același tip):

-neomogene (componentele structurii sunt de tipuri diferite);

În funcție de modul in care sunt memorate structurile de date se împart in doua mari categorii:

-Structuri interne, sunt create in memoria interna RAM a sistemului, și au un caracter temporar, datorită faptului ca memoria interna este volatila.

-Structuri externe, sunt depozitate pe un suport de memorie externa (hard-disk.floppy-disk), având astfel un caracter permanent.

Capitolul 1

DECLARAREA, CITIREA SI AFIȘAREA UNUI TABLOU UNIDIRECȚIONAL

1.1 Citirea unui tablou unidirecțional

Pentru citirea unui vector vom folosi un ciclu “pentru” atunci când știm dinainte numarul de elemnte al vectorului și se folosește următorul pseudocod:

n, v[10], i : intregi

Citeste n

Pentru i1 până la n execută

Citeste v[i]

Vom folosi un ciclu cu numar necunoscut de pasi care se opreste din citire atunci cand este /sau nu , indeplinita o conditie.

n, v[10], i : intregi

i1

Repetă

Citeste v[i]

ii+1

Până când v[i-1]=0

ni-1

1.2 Afișarea unui tablou unidimensional

Pentru afișarea unui tablou vom folosi un ciclu “pentru” atunci când știm dinainte numărul de elemnte al tabloului n, astfel:

1.Programarea in limbajul C/C++ pentru liceu, Emanuela Cerchez, Marinel Serban, editura Polirom, Bucuresti, 2005;

2.Curs de programare, Gabriel Baharu, editura De Vis Software,

Bucuresti 2016;

3.Bazele proiectarii programelor si algoritmilor , Lucanu Dorel, editura Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, 1996

4.Cum se scrie un algoritm? Atanasiu A., editura Agni, Bucuresti, 1993.