Antrenamentul în culturism

ARGUMENT

Culturismul ca disciplina sportiva urmareste dezvoltarea unei mase musculare cat mai reprezentative a corpului omenesc, dar raportata permanent la criteriile de proportie, simetrie, definire, reliefare, vascularizare. Acest lucru se poate obtine printr-un antrenament stiintific, corect dirijat, corelat cu o alimentatie adecvata si o refacere pe masura. Astfel culturismul isi defineste bine domeniul de activitate, folosind mijloacele specifice - exercitiile cu greutati libere si la aparate si o serie de mijloace asociate, imprumutate din alte discipline bazandu-se pe principii si metode de antrenament proprii.

Varietatea mare a exercitiilor din culturism care pot fi executate cu greutati libere - haltere, gantere, hantele si la aparate - helcometre, banci, dispozitive, precum si posibilitatea dozarii foarte precise a greutatilor cu care se lucreaza fac ca aceasta disciplina sa poate fi practicata de barbati si femei, tineri si varstnici. Cei care practica acest tip de exercitii pot urmari mai multe scopuri: - dezvoltarea masei musculare;

- scaderea in greutate;

- obtinerea si mentinerea unui tonus muscular ridicat;

- dezvoltarea unor calitati motrice necesare in practicarea altor discipline sportive;

- recuperare dupa anumite traumatisme.

Cu toate ca oricine poate beneficia de pe urma practicarii exercitiilor specifice culturismului, in privinta mentinerii optime a starii de sanatate, a dezvoltarii unor calitati motrice, marea performanta este „accesibila” doar unora dintre noi. Aceasta deoarece, in afara conditiilor de antrenament, disciplinei si perseverentei este necesara o anumita inzestrare genetica, reprezentata de o serie de factori ce te pot ajuta la realizarea selectiei.

CAPITOLUL I.

NOȚIUNI GENERALE DESPRE CULTURISM

1.1 SCURT ISTORIC

Culturismul, ca activitate fizică de modelare a corpului, cât mai apropiată de ceea ce reprezintă astăzi în sistemul sporiv, este rezultatul evoluției societății omenești și în special un rezultat apărut din structura profesiilor, care sunt din ce în ce mai statice.

Încă înaintea erei noastre, Aristotel afirma în scrierile sale că „educația trebuie să includă : gimnastica, gramatica, muzica și desenul”. Conceptul de „gimnastică” din acea perioadă nu avea înțelesul de astăzi, de disciplină sportivă, ci desemna un complex de mișcări practicat în vederea dezvoltării armonioase a corpului.

În Grecia Antică, pentru dezvoltarea armonioasă a corpului, se practica ridicarea greutăților , dar nu trebuie să ne imaginăm discurile, barele și aparatele din zilele noastre, ci diferite materiale (pietre, butuci de lemn). Unul dintre cei mai renumiți ai vremurilor a fost Milon din Crotona, care a cucerit de 6 ori cununa de lauri a Jocurilor Olimpice și a rămas în istorie datorită forței sale deosebite(se spune că și-a ridicat singur pe soclu propria statuie). În acea vreme, gimnastica îndeplinea rolul culturismului de astăzi. În perioada JO antice nu erau întreceri de culturism sau haltere, ridicarea greutăților fiind doar o forma de antrenare complementară.

Antichitatea și Evul Mediu, prin sistemul educațional promovat, nu încurajau practicarea exercițiilor fizice , acestea rămânând doar în sfera militară, ca mijloc de pregătire fizică. În perioada Renașterii, prin revigorarea economiei, politicii și culturii asistăm la o relansare a practicării în mod organizat a exercițiilor fizice și a întrecerilor.

La sfârșitul secolului XIX se menționează desfășurarea unor întreceri de ridicarea greutăților, atât în Europa, cât și în America. Greutățile erau pietre prevăzute cu cârlige pentru apucarea cu mâna. Aceste demonstrații de forță atrageau mulți simpatizanți, constituind un mod de publicitate a acestui tip de activități, contribuind în mod evident la creșterea numărului de practicanți.

Din acest moment, ridicarea greutăților se îndreaptă în două direcții:

- concursul de ridicare a greutăților constituind istoricul activității de haltere;

- ridicarea greutăților în vederea formării unui corp armonios, sănătos și viguros.

- Szekely Lasylo - „Dezvoltare, armonie, frumusețe” - Editura Sport-turism 1986

- Bill Phillips, Michael D'Orso - „Body for life” - Editura All 2004

- Marin Chirazi, Petru Ciorbă - „Culturism. Întreținere și competiție” - Editura Polirom 2006

- Remus Dumitrescu - „Culturism-fitness I. Fundamentele teoretice și practico-metodice” - Editura Universității din București 2008

- Lazăr Baroga - „Culturism” - Editura Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport 1969

- Șerban Damian - „Superfit. Esențialul în fitness și culturism” - Editura Runa 2006