Relații cu furnizorii la SC Brau Union Romania SRL

ARGUMENT

Am ales aceasta tema deoarece consider ca in cadrul unei activitati economice, se realizeaza schimburi de valori intre entitatile care participa la circuitul economic. In functie de pozitia acestora, iau nastere raporturi juridice de drepturi si obligatii, cunoscuta sub denumirea generica de relatii cu tertii. Acestea sunt generatoare de creante pentru cei care ofera ceva si de datorii pentru cei care primesc, sau in favoarea carora se realizeaza anumite prestatii. In aceste conditii, creditorul este in drept sa pretinda o contraprestatie, de regula sub forma monetara, iar debitorul este obligat sa plateasca ulterior, la un anumit termen numit scadenta. Deosebim doua fluxuri de sens contrar:

- fluxul bunurilor sau prestatiilor;

- fluxul (contrafluxul) valorilor de schimb, in general al banilor.

Decontarile cu tertii din operatiuni comerciale presupun legatura dintre doua entitati, generic denumite: furnizorul si clientul.

Furnizorul are calitatea de vanzator sau prestator, fiind cel care pune la dispozitia tertilor bunuri sau servicii contra cost, de regula pe baza unei intelegeri prealabile.

Furnizorul inregistreaza in contabilitate creante fata de clienti, in timp ce clientul inregistreaza datorii fata de furnizor.

Elementele de baza ale relatiilor cu tertii sunt:

- drepturile (creantele);

- obligatiile (datoriile).

Datoriile reprezinta surse atrase si angajamente finanaciare (finantari externe) constituind obligatii actuale ale intreprinderii rezultate din evenimente trecute si prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care sa incorporeze beneficii economice. Trebuie facuta distinctie intre obligatie actuala si angajament viitor. Sunt recunoscute drept datorii numai obligatiile actuale care au aparut ca urmare a unor evenimente trecute. O datorie reprezinta un angajament sau o responsabilitate de a actiona intr-un anumit fel. O obligatie apare, in mod normal, in momentul unor livrari sau cand firmele au acorduri (contracte) irevocabile de achizitie. Tocmai de aceea datoriile reprezinta o obligatie actuala si nu viitoare.

Stingerea datoriilor se poate face pe mai multe cai:

- plata in numerar si / sau virament;

- transferul unor active;

- prestare de servicii;

- inlocuirea unor datorii cu o alta obligatie;

- conversia obligatiilor in elemente de capital propriu, etc.

Lichidarea obligatiilor presupune deci renuntarea intreprinderii la anumite resurse care incorporeaza beneficii economice. Aceasta inseamna ca datoriile iau nastere odata cu obtinerea dreptului de proprietate asupra bunurilor, lucrarilor, serviciilor si se lichideaza odata cu plata acestora. Prin gestiunea datoriilor unei entitati trebuie sa se urmareasca mentinerea acestora la nivel optim, care poate duce la cresterea valorii firmei si scaderea costului capitalului. Din punct de vedere al pozitiei financiare, datoriile sunt incadrate in pasivul bilantului.

Datoriile se reflecta in contabilitate din momentul crearii angajamentelor si pana in momentul stingerii, adica a platii acestora.

Nicolae Alexandru Pop ,, Marketing " Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005;

Balaure Virgil (coordonator), " Marketing ", Editura Uranus, Bucuresti,1999;

Ristea Mihai, Calin O., Vaduva I., Neamtu H., " Bazele contabilitatii ", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1997;

Epuran Mihai, Babaita Valeriu, Imbrescu Cornel, " Teoria contabilitatii ", Editura Economica, Bucuresti 2004;

Iacob Petru Pantea prof. Univer. dr., Gheorghe Bodea prof., ,, Contabilitate Financiara ,, Editura Intelcredo, Editia noua - iunie 2005;