Concurenţii sunt întreprinderi similare care urmaresc să satisfacă aceleaşi nevoi ale clienţilor, fiind percepute de către consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor.
Pe piaţă întâlnim patru tipuri de concurenţi:
- concurenţii direcţi cuprind firmele care oferă acelaşi tip de produse sau servicii pentru a satisface aceleaşi nevoi. Ca exemplu pot fi luate cunoscutele firme de băuturi răcoritoare: Coca-Cola şi Pepsi sau popularele firme de detergenţi: Ariel şi Persil. Concurenţii direcţi fac eforturi financiare deosebite cu reclama, în încercarea de a arăta superioritatea produsului lor în raport cu al rivalilor. Foarte des, în aceasta luptă se utilizează şi preţul în încercarea de a atrage o parte din cumpărătorii rivalilor. Fiind foarte costisitoare, concurenţa directă nu ajută la supravieţuire decât firmele foarte puternice, cu suficiente mijloace financiare;
- concurenţii indirecţi sunt firmele care oferă un produs similar consumatorilor dar cu caracteristici diferite, satisfăcând alte nevoi sau preferinţe. De exemplu, două firme produc hârtie igienică, dar una se adresează instituţiilor iar cealaltă menajelor;
- înlocuitorii sunt concurenţii care vin cu produse foarte diferite ca formă şi conţinut, dar care satisfac aceeaşi nevoie a consumatorilor. Zahărul şi zaharina, de exemplu, produse de firme diferite satisfac nevoia de dulce a consumatorilor.
- nou veniţii sunt firmele care deja vând unui anumit grup de consumatori şi se decid să-şi extindă gama de produse pe care le oferă sau firmele producătoare care achiziţionează şi o reţea de distribuţie. Fabricantul de hârtie, de exemplu, achiziţionează o companie de distribuţie pentru a fi cât mai aproape de consumatorul final şi a-l influenţa.
Pe piaţă, întreprinderile concurente îşi dispută, pe de o parte, furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii, creditele, forţa de muncă ş.a., şi, pe de altă parte, clienţii, fiecare din ele căutând să-şi asigure inputurile necesare şi plasarea produselor proprii în condiţii cât mai avantajoase. Ca urmare, relaţiile de concurenţă pot fi definite ca ansamblul raporturilor de piaţă în care intră firmele în lupta pentru asigurarea inputurilor necesare obţinerii producţiei şi a pieţelor de desfacere.
Concurenţa cunoaşte grade diferite de intensitate, în funcţie de doi factori:
- raportul dintre cererea şi oferta existente pe piaţă
- raportul de forţe în care se plasează firmele pe piaţă
Deşi este sesizabilă uneori şi în planul aprovizionării firmelor cu resursele necesare, concurenţa propriu-zisă se desfăşoară însă între întreprinderi în calitatea lor de ofertant.
Gama mijloacelor şi instrumentelor utilizate în lupta de concurenţă este extrem de largă, mergând de la cele legale până la cele ilegale. În general, ele se delimitează în jurul celor patru piloni (cei 4P) pe care se sprijină marketingul: produs, preţ, plasare (în sens de distribuţie) şi promovare. Diferenţierile între concurenţi în ce priveşte produsul pot viza calitatea şi prezentarea (ambalajul), mărcile, service-ul, comunicaţiile cu privire la produs, imaginea etc. Ele însă îşi vor pune amprenta asupra preţurilor, după cum preţurile pot acţiona în mod independent prin nivelul lor - ca instrument al competitivităţii.
Capitolol I - Coordonatele mediului concurenţial în economia de piaţă
1.1.Concurenţa - obiect şi conţinut
O trăsătură de bază a economiei de piaţă o reprezintă concurenţa, motiv pentru care aceasta este cunoscută şi sub numele de economie concurenţială. Existenţa şi dezvoltarea concurenţei este o expresie a manifestării liberei iniţiative, întreprinzătorii dezvoltând activităţile pe care le consideră ca fiind profitabile.
Dubla ipostază, de vânzător şi cumpărător, în care întreprinderile concurente apar în cadrul mediului, plasează competiţia dintre ele în două planuri. Pe de o parte, ele îşi dispută furnizorii, prestatorii de servicii şi disponibilităţile de forţa de munca, iar pe de altă parte, clienţii, fiecare în parte urmărind obţinere de condiţii cât mai avantajoase în asigurarea resurselor şi în plasarea propriilor produse în cadrul pieţei. Cu unii dintre agenţii economici întreprinderea se află în competiţie numai în calitate de cumpărător, cu alţii numai în calitate de vânzători, iar cu alţii în ambele situaţii.
Concurenţa cunoaşte grade diferite de intensitate, în funcţie de raportul dintre
cerere şi oferta, de măsura echilibrării acestora, pe de o parte, de raportul de forţe în
care se plasează agenţii de piaţă, pe de alta parte. Aşa se explică faptul că, adesea
competiţia pentru dobândirea surselor de aprovizionare este insesizabilă (sau chiar
efectiv inexistentă). In ţara noastră, ea este însă deocamdată prezentă la o serie de
materii prime şi materiale, pe care industria romanească le produce în cantităţi,
inferioare solicitărilor pieţei interne.
Concurenţa propriu-zisă se desfăşoară însă între întreprinderi în calitatea lor, de ofertanţi (vânzători). Ea îmbracă forma luptei pentru cucerirea pieţei, întreprinderile concurente străduindu-se ca purtătorii cererii (clienţii) să le achiziţioneze produsele. Pentru atingerea acestui obiectiv, fiecare concurent caută să satisfacă nevoile clienţilor în condiţii superioare celorlalţi ofertanţi. Aceste condiţii sunt asigurate prin utilizarea unor mijloace de diferenţiere şi individualizare a acţiunilor întreprinderii în raport cu nevoile exprimate de cumpărători.
Cu toată marea lor varietate, mijloacele şi instrumentele utilizate în relaţiile de
concurenţă se pot delimita în jurul celor patru piloni ai politicii de marketing:
1.Florescu C. - Marketing, Ed, Didactică și Pedagogică, București, 2008.
2.Gherasim T. - Marketing turistic, Ed. Economică, 2009 , București.
3.Kotler Ph., Armstrong G., Saunders J., Wong V. - Principiile marketingului, Ed. Teora 2014, București.
4. Kotler Ph. - Managementul marketingului, Ed. Teora 2010, București
5. Macoviciuc V., Morar V. Crăciun D. - Etică afacerilor, Ed. Paideia, 2013, București.
6. Maxim E., Gherasim T. - Marketing mix, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2001.
7. Munteanu C. - Marketing, Ed. Junimea, Iași, 2012.
8.Nicolescu O. - Noutăți în managementul industrial, Ed. tehnică, 2007, București.
9. Nicolescu O., Verboncu I. - Management și eficientă, Ed. Nora, 2010, București.
10.maps.google.ro;
11.http://www.zf.ro;
12.http://www.silobagsinternational.com;
13.http://www.magazinulprogresiv.ro;
14.http://www. desmetballestra.com.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.