Argument
Conceptul de cheltuiala publica este utilizat cu mai multe sensuri, dintre care se disting cel juridic si cel economic.
In sens juridic, notiunea de cheltuiala publica semnifica o plata legata de functionarea institutiilor publice si, in general, de infaptuirea activitatilor cu caracter public, inclusiv a intreprinderilor cu capital de stat. In aceasta prima acceptiune, apare in prim plan faptul ca cheltuielile publice se realizeaza printr-un complex de organe si entitati publice (institutii, intreprinderi etc.), cu competente in avizarea si efectuarea operatiunilor de plati pe seama resurselor financiare publice, respectiv in cheltuirea banului public, potrivit normelor legale.
Spre deosebire , in sens economic, notiunea de cheltuiala publica exprima procesele economice de repartitie a PIB, concretizate prin alocarea si utilizarea resurselor banesti (financiare), pentru realizarea de actiuni considerate de interes public, la nivel national sau al colectivitatilor locale etc. Aceasta a doua acceptiune include in sine si continutul de procese economice de consum public de resurse, ce se efectueaza in legatura directa cu satisfacerea nevoilor de utilitati sociale publice.
Asadar, in sens economic, conceptul de cheltuiala publica exprima o anumita categorie de procese si relatii economice care se manifesta intre autoritatile publice (de stat), pe de o parte si persoane fizice sau juridice, pe de alta parte, cu prilejul alocarii (pe destinatii) si utilizarii resurselor financiare administrate de catre aceste autoritati. Expresie a manifestarii a finantelor, continutul cheltuielilor consta in procesele si relatiile economice in forma baneasca prin care are loc distribuirea si utilizarea efectiva a fondurilor financiare publice. In acest caz, este avut in vedere continutul cheltuielilor publice de relatii de redistribuire financiara a PIB sau chiar a avutiei nationale, respectiv de realocare a resurselor, prin intermediul autoritatilor publice, in favoarea diferitelor persoane fizice si juridice aflate in ipostaza de beneficiare de utilitati sociale, inclusiv de bani publici. Astfel, ele se afla la baza ofertei de utilitati publice, sub formele bunurilor si serviciilor destinate consumului public si, in principiu, trebuie sa asigure, sub aspect financiar, functionarea normala institutiilor de stat, respectiv indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. In acelasi timp, continutul lor se afla sub incidenta programelor de guvernare ale grupurilor care detin puterea in stat, iar, in mod obisnuit, se concretizeaza prin finantarea de actiuni, considerate de interes public, ce corespund obiectivelor urmarite de catre autoritatile publice.
Alamiie D. , Hangan D. - Control Financiar. Standarde. Perspective, Editura
CDPress, Bucuresti, 2006.
Mosteanu T. - Buget si trezorerie publica, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1997.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.