Parvoviroza canină

ARGUMENT

Afecţiunile canidelor reprezintă un factor din ce în ce mai important al patologiei veterinare generale, în contextul în care câinele devine din ce în ce mai „urbanizat". Drumul parcurs de la Canis lupus, un animal puternic şi feroce, la Canis familiaris, prima specie domesticită, supus şi prietenos, a fost incredibil de lung. Prietenia şi tovărăşia omului nu a reprezentat întotdeauna un avantaj. Interesele acestuia, selecţia pentru accentuarea anumitor caracteristici folositoare lui, au dus treptat la diminuarea rezistenţei naturale ale speciei canine.

Specia este supusă celor mai diverse îmbolnăviri, în care un important rol îl ocupă virozele ce afectează mai ales tineretul. Dintre acestea, parvoviroza este considerată ca fiind cea mai periculoasă boală virală, răspândită pe tot globul, cu o incidenţă variabilă de la tropice până în ţinuturile polare. Această entitate determină pierderi însemnate în canisele de câini utilitari, dar şi în rândul animalelor de companie, ceea ce impune necesitatea unui diagnostic precoce, dar şi a aplicării măsurilor de imunoprofilaxie.

Iniţial, datorită imperfecţiunii metodelor de diagnostic şi de prevenire, dar şi a faptului că infecţiile cu parvovirus la câine erau relativ de dată recentă, parvoviroza nu a putut fi stăvilită, din contră a căpătat o mare extindere şi cu pierderi importante.

Aceasta ne-a îndreptăţit să întreprindem un studiu asupra prevalenţei bolii în funcţie de mai mulţi factori, ca şi asupra manifestărilor clinice, a leziunilor macro-, microscopice şi electronomicroscopice şi a valorii de diagnostic a unor metode utilizate curent în practică.

Parvoviroza este considerată o boală relativ recentă, fiind descrisă pentru prima dată abia în anii ´70, dar progresele privind studiile acestei boli au evoluap înpreună cu evolutia tehnicii și probabil cu evoluția bolii în sine. Cu toate acestea nu putem considera satisfăcătoare cunoștințele actuale deoarece, au rămas o serie de întrebări fără răspuns cu privire la mai multe aspecte din această boală și referitoare la virus, dintre care cea mai actuală este cea legată de gradul de înrudire cu virusul panleucopeniei feline. De aceea considerăm că boala trebuie studiată în continuare, iar cei care se ocupă cu specia afectată de această boală trebuie să stea în permanență în alertă pentru a face față solicitărilor uneori epuizante în lupta împotriva acestei boli. Gravitatea acestei boli este amplificată și prin faptul că de obicei afectează tineretul în primele luni de viață, iar tratatrea acestora, este și mai dificilă ca a animalelor adulte.

Totusi prin respectarea protocoalelor vaccinale se poate preveni și această boală iar în cazul apariției bolii aceasta se poate trata cu succea prin resoecterea protocoalelor terapeutice , care de multe ori trebuie adaptate fiecărui individ în parte.

PARVOVIROZA CANINĂ

Definiţie

Este o boală infecto-contagioasă, cu caracter enzootico-epizootic, ce afectează câinele, caracterizată clinic prin gastroenterita, tulburări generale mai

mult sau mai puţin exprimate, leucopenie, iar morfopatologic prin inflamaţii şi necroze la nivelul intestinului subţire şi prin miocardită la animalele tinere.

Istoric, răspândire şi importanţă

Boala a fost semnalată pentru prima dată, în SUA, în 1976, apoi s-a extins aproape concomitent în Australia, în numeroase ţări din Europa, (inclusiv în ţara noastră), în Noua Zeelandă, în Asia şi Africa de Sud etc.

Importanţa economică a bolii este mare datorită contagiozităţii şi a procentului ridicat de morbiditate şi mortalitate, înregistrat mai ales la tineret.

Etiologie

Agentul etiologic este Canine parvovirus - 2 (CPV - 2) şi variantele CPV - 2 a şi CPV -2, încadrate în familia Parvoviridae, conţin ARN având o simetrie icosaedrică, fără înveliş pericapsidal, cu dimensiuni de 20 - 25 nm.

Virusul CPV - 2, în contrast cu alte parvovirusuri, se replică în culturi celulare primare şi linii celulare de o gamă foarte variată: de origine canină, felină, bovină, de nurcă, de raton etc., cu afinitate pentru celulele aflate în plină activitate metabolică legată de mitoză. Virusul prezintă însuşiri hemaglutinante faţă de hematiile de porc, pisică şi maimuţă. Suşele de virus izolate din diferite focare diferă din punct de vedere al patogenităţii, ceea ce explică caracterul benign sau grav al diverselor enzootii. In privinţa interrelaţiilor cu virusul panleucopeniei infecţioase a felinelor, se crede că este o mutantă a acestuia adaptată la câine (McMaster şi col„ 1981: Tratschin şi col., 1982; Parrish şi

Carmichael, 1983), omologia genomului lor fiind de peste 98 % (Horzinek, 1993). între virusul CPV - 2 şi parvovirusul porcin a fost semnalată o reactivitate serologică încrucişată minoră (Mengling şi col., 1983). Studiile folosind anticorpii monoclonali, fie faţă de CPV - 2, fie faţă de virusul panleucopeniei feline (FPV), au relevat prezenţa situnlor antigenice CPV - 2, FPV şi MEV (virusul enteritei nurcilor), specifice fiecărui virus (Parrish şi col., 1982; Parrish şi Carmichael, 1983). Mai recent, folosind anticorpii monoclonali, au fost evidenţiate variaţii antigenice slabe între diversele suşe de CPV - 2

1. Bercea. I., Mardari. Al., Moga Mânzat. R., Pop. M., Popoviciu. A.,- Boli infecțioase ale animalelor – Ed. Didactică și pedagogică, București, 1981

2.Cătoi. C., - Diagnostic necropsic veterinar – Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca, 2003.

3. Filea. I.I., Enache.T., - Epizootologia animalelor mici – Ed. Ceres, București, 1987.

4. Filea. I.I., - Zoonoze de la animale mici – Ed. Medicală , București, 1988.

5.Spînu. M., - Legislație veterinară –Ed. Tedesco, Cluj-Napoca, 2000.

6. Vasiu. C., - Viroze la animale – Casa de Ed. Dokia, Cluj-Napoca, 1998.

WEBOGRAFIE:

• http://www.3tres3.com/caso/images/0906-02.jpg

• http://dearmypuppy.com/zboard/data/Image_Link/cpvsmall.jpg

• http://www.virology.wisc.edu/virusworld/ICTV8/cpv-canine-parvovirus-ictv8.jpg

• http://www.intervet.ro/binaries/Parvo_300x225_tcm94-84607.jpg

• http://www.infomedik.ro/images/articole/edem.jpg

• http://ro-rott.ablog.ro/2007-04-28/programul-de-vaccinare-si-deparazitare-la-caini.html