Emisii de carburanți și impactul lor asupra calității mediului

ARGUMENT

Transportul reprezintă în jur de o treime din totalul consumului final de energie în țările membre UE și mai mult de o cincime din emisiile de gaze cu efect de seră. De asemenea, acesta este responsabil de o mare parte a poluării aerului în mediu urban, precum și de poluarea fonică. Mai mult, transportul are un impact semnificativ asupra peisajului deoarece acesta împarte suprafețele naturale în mici porțiuni cu serioase consecințe asupra plantelor și animalelor.

În același timp, transportul este un element esențial pentru societatea noastră modernă: acesta asigură accesul la locuri de muncă, bunuri și servicii, educație, activități turistice și de agrement. Gospodăriile moderne cu două venituri depind și mai mult de transport deoarece este din ce în ce mai obișnuit ca cel puțin o persoană să trebuiască să facă naveta pe o distanță semnificativă. Aceasta se datorează în parte specializării în creștere a forței de muncă.

Sarcini precum cumpărăturile se bazează tot mai mult pe transport datorită tendinței concentrării zonelor de cumpărături în mai puține locuri, departe de zonele rezidențiale care sunt deseori lipsite de posibilitatea de a face cumpărături.

Volumul de transport este în creștere: anual 1,9% pentru pasageri și 2,7% pentru transportul de mărfuri. Această creștere depășește îmbunătățirile realizate în eficiența energetică a diverselor mijloace de transport.

Ca urmare, consumul energetic și emisiile de gaze cu efect de seră determinate de transport sunt în creștere. Acestea sunt exacerbate în plus printr-o trecere de la un transport mai eficient din punct de vedere ecologic, pe calea ferată și cu autobuzul, la mașini și aeronave.

O preocupare aparte o reprezintă aviația care este sectorul transporturilor cu cea mai rapidă creștere. Această creștere este determinată în parte de bogăția în creștere și de prețurile scăzute (aviația nu plătește taxa de carburant), care stă la baza unei creșteri puternice în domeniul călătoriilor în scopuri turistice. În prezent, aviația determină mai mult de 10% din emisiile de gaze cu efect de seră, dacă se include în statistici aviația internațională.

În ciuda creșterii transportului, emisiile asociate de substanțe nocive precum monoxidul de carbon, hidrocarburile nearse, particulele și oxizii de azot sunt în scădere deoarece sunt impuse norme mai stricte de emisii pentru autovehicule și camioane. Totuși, concentrațiile de pulberi în suspensie (PM) și ozon nu au arătat, în general, nici-o îmbunătățire din 1997.

Pulberile fine în suspensie și ozonul de la nivelul solului sunt în prezent recunoscute în general ca fiind principalele pericole asupra sănătății umane determinate de poluarea aerului, iar transportul are o contribuție principală la producerea acestora .

Unul dintre motivele pentru care persistă unele probleme privind calitatea aerului, în ciuda faptului că vehiculele devin mai curate, este faptul că emisiile în condiții reale de conducere tind să fie mai mari decât emisiile în condiții de testare.

Zgomotul din trafic afectează o mare parte a populației. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 40% din populația UE este expusă zgomotului din traficul rutier la niveluri care depășesc 55 dB și că peste 30% din aceeași populație este expusă unor niveluri care depășesc 55 dB pe timpul nopții.

Prezenta lucrare este o analiză a degradării atmosferei provocată de industria transporturilor rutiere, urmărind delimitarea valorilor normale de cele anormale în capitolul aer (noxe, poluanți) și evaluarea impactului de mediu apărut în ultimii ani datorită acestui poluator major.

Capitolul I

Considerente generale despre atmosferă

1.1. Structura atmosferei terestre

Atmosfera este învelișul gazos al Pământului, care se menține în jurul lui datorită gravitației. Moleculele aerului sunt supuse pe de o parte gravitației, iar pe de altă parte forței centrifuge determinate de rotația Pământului (figura 1) .

Distanța la care aceste două forțe se echilibrează constituie grosimea cea mai mare pe care o poate avea atmosfera. În realitate, datorită mișcării lor, moleculele scapă din câmpul gravitațional terestru cu mult înainte ca această grosime să fie atinsă. Ținând seama de vitezele moleculelor, corespunzătoare temperaturilor din atmosfera înaltă, s-a calculat că grosimea maximă posibilă a atmosferei este de 3000 km.

Aerul uscat la nivelul mării are următoarea compoziție (tabelul 1):

Tabelul nr. 1

Nr. Crt. Gazul Masa moleculară [ u ] Presiunea Parțială [N/m2] Concentrația moleculară [cm-3] Cantitatea procentuală (%)

1. Aer uscat 28,9 1,013.105 2,7.1019 100

2. N2 28 7,904.104 2,11.1019 78,09

3. O2 32 2,119.104 5,6.1018 20,95

4. Ar 39,9 9,5.102 2,5.1017 0,93

5. CO2 44 30,66 8,1.1015 0,03

6. H2 2 10,66 2,7.1015 0,00005

7. Ne 20,2 1,1996 3,2.1014 0,0018

8. He 4 0,3999 1,1.1014 0,00052

După repartiția verticală a temperaturii aerului, în atmosferă se delimitează următoarele regiuni:

- - troposfera: de la suprafața solului până la înălțimea de 10-15 km, în funcție de latitudine;

- stratosfera: de la 18 km până la 30-35 km;

- mezosfera: deasupra stratosferei până la 80-100 km;

- termosfera: de la limita mezosferei până la 1000-1200 km;

- exosfera: deasupra termosferei până la aproximativ 3000 km.

Între aceste regiuni se află zone de tranziție, cu grosimi variabile de la câteva sute de metri până la câțiva km. Aceste zone se numesc: tropopauza, stratopauza, mezopauza, termopauza, (figura 2).

1. Badea, A., Apostol, T.,Dinca, C., - Evaluarea impactului asupra mediului utilizând

analiza ciclului de viață, Editura Politehnică Press, București,2004.

2. Banu, Al., Radovici,O., - Elemente de ingineria și protecția mediului, Editura tehnică

București, 2007.

3. Dănciulescu,D, Dănciulescu, C, Atmosfera și calitatea aerului, Editura Crepuscul,

București, 2008.

4. Georgescu, L., - Poluare și economie de combustibil la automobile- Lucrări practice,

Editura Alma, Craiova, 2007.

5. Stănciulescu, M., - Compuși poluanți ai mediului, Editura Printech, București, 2008.

6. Ministerul Mediului și Gospodăriri Apelor; Departamentul de Mediu, Legislație:

www.mmediu.ro.