Determinarea durității apei

ARGUMENTUL

Importanta acestei lucrari este pentru a determina duritatea temporara, permanenta si totala a unei probe de apa prin metoda cu amestec alcalin sau prin alta mtetode,cea complexometrica.

Duritatea duritati apei este data de totalitatea sarurilor de calciu si magneziu dizolvate in apa. Apele dure sunt caracterizate avand un gust neplacut; la fierberea apei sarurile in exes se depun pe vase.Ionii de magneziu se gasesc in apa sub forma de cloruri,sulfati,cardonati bicarbonati. Imprima apei un gust amar mai ales in prezenta anionilor sulfat. Determinarea magneziului se poate realiza complexonometric prin diferenta (se scade din duritatea totala continutul de calciu si astfel se afla continutul de magneziu). Iar calciu este un element prezent in toate apele. El se gaseste sub anumite forme cum ar fi:carbonati, dicarbonati, sulfati,cloruri, azotati.

Duritatea apei este de doua feluri:

-duritatea temporara (Dt)

-duritatea permanenta(Dp)

Duritatea apei se poate exptima prin: grade de duritate notate ( d) si in miniechivalenti-gram dm notat (mval/dm).Exemple de grade de duritate:

-romanesti 1,00 iar mval CaO/dm 0,357

-germane 1,00 iar mval CaO/dm 0,357

-engleze 0,80 iar mval CaO/dm 0,286

Duritatea apei poate avea efecte nocive asupra omului si nu numai datorita cantitatii mari de magneziului si a calciului si a altor saruri dizolvate in apa. Datorita unor elemente straine aflate in apa se poate numi apa in factor indirect de poluare mai ales in apele subterane, unde se stie ca apa este constanta.

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Consideratii generale

Apa este un factor indispensabil organismului uman. Inca din cele mai vechi timpuri asezarile umane au fost dealungul raurilor sau pe malul marilor. Necesarul zilnic al omului este de aproximativ 1,5-2L (consumata ca atare iar pentru necesarul caznic omul foloseste 40-50L apa).

Organizatia mondiala a sanatatii consuma optim pentru acoperirea acestor nevoi o cantitate de 100L in 24 de ore.

Gustul apei este dat de continutul substantelor chimice si in primul rand de sarurile minerale si de gazele dezvoltate (O si CO2). Excesul sau carenta unora din aceste componente poate imprima apei un gust neplacut (salciu, dulceag, amar).

Mirosul este legat de asemenea de prezenta in exces a unor elemente naturale sau provenite din purificarea apei ca si din unele transformari la care sunt supuse in apa anumite substante chimice mai ales poluante. Atat gustul cat si mirosul desi au ca principala caracteristica un mare grad de subiectivitate totusi au din punct de vedere sanitar o valoare deosebita.

In primul rand influenta lor asupra utilizarii apei este hotaratoare si poate duce la excluderea apei respective.

Gustul si mirosul apei pot servi si ca indicatori de poluare a apei. Apa nu trebuie sa aiva miros caracteristic si trebuie sa aiva un gust placut. In caz contrar apa poate prezenta substante poluante care sunt daunatoare sanatatii.

Prezenta substantelor poluante pot fi evidentiate prin culoarea apei. Chiar si temperatura apei poate fi un indicator indirect de poluare mai ales pentru apele subterane unde se stie ca temperatura este constanta. Variatia acestor temperaturi insa paralel cu temperatura aerului indica existenta unor comunicari cu exteriorul si cu posibilitatea de patrundere in sursa de apa a poluantilor de afara.

Astazi exista la nivel national si mondial de imbunatatire continua a calitatii apei. In unele din tarile din vestul Europei se urmaresc 45 de indicatori referitor la calitatea apei, iar normele comisiei economice aprobate in anul 1980 se comanda urmarirea continua a 62 de caracteristici ale apei potabile.

In tara noastra ca si in toate tarile lumii exista legi speciale in lupta poluarii apei. La Stokolm in 1972 a fost prima conferinta mondiala pentru protectia mediului inconjurator iar O.N.U. a lansat „Programul Natiunilor Unite pentru mediul inconjurator” in care s-a initiat o serie de actiuni pentru ameliorarea apelor existente si pentru promovarea calitatii apei inclusiv acelea din mari si oceane.

Contradictia dintre tarile bogate si tarile sarace se reflecta acest element vital al vietii si dezvoltarea care este apa aducand decalajul asa enorm intre bogati si saraci. Dupa statistici recente tarile sarace 3 din 5 au acces la apa potabila, 75% din locuitori nedispunand de instalatii sanitare cu un minim de igiena.

Astfel s-a constatat ca datorita neconsumului de apa potabila din tarile sarace mor anual 15 milioane de copii in varsta de pana la 5 ani. De aceea omul concluzitioneaza ca principala preocupare a societatii in prezent si in viitor va trebui sa fie reprezentata de reprezentarea poluarii ca prima actiune de mentinere actualelor surse naturale ale omenirii.

AUTORI: Elena Stangaciu, Claudia Maria Simonescu

EDITURA: Matrix Rom Bucuresti

ANUL: 2009

TITLUL CARTII: Supravegherea si controlul calitatii apelor naturale