Apa în natură

ARGUMENT

Am ales această temă deoarece locuiesc într-o zonă unde se fac mari eforturi în ceea ce priveste epurarea apelor uzate ,pentru ca acestea să nu polueze Marea Neagră deoarece acest lucru duce implicit si la distrugerea faunei marine.

Din pacate mai multe specii de pesti, plante si alte vietuitoare din Marea Neagra au disparut sau sunt pe cale de disparitie din cauza stratului de apa “moarta” de pe fundul marii, care s-a format exclusiv din cauza poluarii, arata raportul prezentat recent de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina „Grigore Antipa”. Conform sursei citate, Marea Neagra risca sa devina o mare moarta in adevaratul sens al cuvantului pentru ca apa moarta continua sa inghita apa oxigenata in care traiesc pestii si nevertebratele, cu atat mai mult cu cat este un bazin aproape inchis, fara posibilitatea de curatare a apei.

In ultimii 30 de ani, pe fondul alterarii continue a calitatii apelor costiere si a presiunii exercitate prin exploatare, resursele marine vii au cunoscut un declin dramatic care a condus, in unele cazuri, la epuizarea stocurilor de organisme exploatabile. Pe fondul diminuarii semnificative a stocurilor de peste si chiar a disparitiei anumitor specii, din anul 1990 cantitatea de peste prins in Marea Neagra se afla in scadere continua

In lipsa statiilor de epurare moderne in marile aglomerari urbane din tara, apele menajere polueaza masiv Dunarea si Marea Neagra.Cele aproape 400 de unitati pentru tratarea apelor menajere nu au deocamdata capacitatea sa dezinfecteze apele, ci doar sa le limpezeasca.

Pentru ca Delta nu beneficiaza nici pana in prezent de sisteme centralizate de canalizare si de statii de epurare, Dunarea este direct poluata prin deversarea apelor reziduale de la pensiunile si gospodariile din Rezervatie.

Din pacate si Canalul Dunare-Marea Neagra este poluat, Localitaţile constanţene Poarta Alba, Medgidia şi Cernavoda deverseaza ape uzate în canalul Dunarea-Marea Neagra şi încalca normele de protecţie a mediului.

Lucrarea cuprinde două capitole în care urmărim aspectele generale ale apei precum si proprietătile si metodele de curățare a acesteia.

CAPITOLUL I

APA IN NATURA- IMPORTANTA SI RASPANDIREA APEI PE GLOB

Apa este o substanţă chimică deosebită, este izvorul vieţii, constituent major al corpului animal şi al globului pământesc.

Apa este mediul în care se petrec toate reacţiile biochimice care întreţin viaţa, este un izvor de energie, o necesitate imperioasă pentru existenţa omului, precum şi pentru dezvoltarea unui număr mare de ramuri industriale. Contrar aparenţei, resursele de “apă bună” ale globului pământesc care stau la dispoziţia omenirii, sunt destul de modeste faţă de necesităţile prevăzute pentru viitor.

Distribuţia geografică a resurselor de apă este neuniformă, deci pentru anumite zone geografice, cu un anumit grad de urbanizare, dezvoltarea economico-socială depinde rezolvarea problemei găsirii surselor suplimentare de” apă bună”.

Prin “apă bună” se înţelege apa naturală a cărei compoziţie chimică corespunde condiţiilor impuse de gospodărirea centrelor populate sau de anumite ramuri industriale. Datorită proprietăţilor sale fizice şi chimice, apa are numeroase utilizări.

Resursele de apă au caracter limitat în funcţie de disponibilităţile anuale. Resursele de apă la nivelul bazinului hidrografic se regenerează după un ciclu anual dar nu este suficient, deoarece implicarea omului este majoră în poluarea apelor de pe planeta noastră. Posibilitatea de extindere a utilizării apelor sunt limitate sau regresive în cazul în care se întreprind măsuri adecvate pentru întreţinerea, amenajarea şi exploatarea raţională a acestor resurse. Resursele de apă au o distribuţie uniformă şi sunt variabile în timp şi nu concordă cu repartiţia zonală a obiectivelor social economice.

Regenerarea resurselor de apă este influenţată de activităţile umane prin lucrările pe care acestea le întreprind pentru dezvoltarea economică şi socială, prelevările neraţionale, nerecuperabile, modificările calitative prin impurificări şi degradarea apelor din efluenţii subterani, epurări incomplete. Pentru asigurarea dezvoltării economice şi sociale se impune menţinerea unui echilibru natural sub aspect calitativ şi cantitativ între resurse şi consumul de apă ceea ce se realizează printr-o exploatare a acestor resurse.

Protecţia resurselor de apă: raţionalizării, exploatării, calităţii lor derivă din consideraţii impuse de o necesitate a protecţiei mediului şi acceptă volume de apă existente pe planetă, depăşeşte 135000 km3 şi acoperă 72% din suprafaţa planetei albastre.

Din acest volum ~97% reprezintă apa sărată a mărilor şi oceanelor, iar restul de 3% reprezintă apele dulci, formate din gheţari şi calote glaciare, apele curgătoare, terestre şi atmosferice de lacurile şi pânzele freatice subterane.

Apele curgătoare, lacurile şi pânzele freatice care sunt surse potenţiale utilizate în scopuri sociale şi economice reprezintă doar un procent de 0,14% din volumul total de apă de pe glob. Societatea umană poate folosi numai o parte din resursele superficiale de apă dulce care se refac anual prin precipitaţii.

Răspândirea centrelor urbane pe glob nu corespund cu distribuţia resurselor de apă, volumul de apă raportată pe cap de locuitor în Austria şi Elveţia este de 30000-40000 m3 pe an, iar în ţările scandinave este de ~20000 m3 pe an.

1. Mihai Dima, Ed. Tehnopress 2005, Epurarea apelor uzate urbane

2. Alexandra Bănu, Octavian Radovici, Ed.Tehnica 2008, Elemente de inginere si protectia mediului

3. Ioan Ovidiu Muntean, Ed. Emia 2008, ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI, EDIŢIA A II-A ADĂUGITA;

4. Corneliu A.L. Negulescu, Ed. Agrotehnica 2004, Prelucrarea şi valorificarea nămolurilor rezultate din epurarea apelor uzate orăşeneşti, industriale şi din zootehnie