Contabilitatea trezoreriei

Argument

Prin trezorerie se intelege ansamblul de operatii financiare pe care le face unitatea patrimoniala pentru procurarea mijloacelor banesti necesare acoperirii cheltuielilor determinate de activitatea desfasurata.

Termenul de trezorerie in sens restrans cuprinde disponibilitatile banesti la banci si in numerar, iar in sens larg termenul se extinde si la valorile imobiliare de plasament (de exemplu actiuni) care pot fi transformate prin vanzare in disponibilitati banesti. Sunt asimilate mijloacelor de trezorerie si creditele pe termen scurt contractate cu bancile pentru plati.

Pentru titularul unui patrimoniu, notiunea de trezorerie inseamna totalitatea mijloacelor pe care le are la dispozitie pentru a putea face fata platilor.

Dupa "Dictionnaire fiduciare financier" de Erik de la Villeguerin si colaboratorii (Paris, 1991), trezoreria inseamna "toate mijloacele de care dispune intreprinderea pentru a face fata platilor: disponibilitatile, valorile mobiliare de plasament, plafoanele de credite curente, efectele comerciale scontate".

Trezoreria agentului economic reprezinta totalitatea activitatilor specializate de organizare si conducere a fluxului de moneda, de administrare a lichiditatilor si a creditelor pe termen scurt. Prin trezoreria firmei se asigura un echilibru permanent. In gestiunea trezoreriei agentului economic se tine cont de trei principii:

- utilizarea eficienta a creditelor;

- utilizarea eficienta a excedentelor de trezorerie;

- evitarea pe cat posibil a costurilor creditoare.

Cunoasterea permanenta a valorilor de realizat si a valorilor disponibile, precum si a obligatiilor unitatii patrimoniale are o importanta deosebita pentru urmarirea incasarii drepturilor de creanta si a platii datoriilor la scadenta. Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii titlurilor de plasament, disponibilitatilor in conturi la banci si in casa, creditelor bancare pe termen scurt si altor valori de trezorerie.

Contabilitatea trezoreriei

Utilizatorii informatiilor contabile nu se pot multumi numai cu informatiile cuprinse in situatiile financiare, deoarece interesul lor se manifesta in legatura cu evolutia pozitiei financiare fata de situatia de la inceputul anului financiar cat si pentru ca utilizarea contabilitatii de angajamente genereaza o dimensiune ipotetica a performantelor intreprinderii, in sensul ca profitul prezentat la sfarsitul anului financiar nu coincide, de cele mai multe ori, cu soldul disponibilitatilor banesti la acelasi sfarsit de an.

Brezeanu, P., ,,Fiscalitate: concepte, metode, practici", Ed. Economica, Bucuresti, 1999

Feleaga, N., Ionascu, I., ,,Tratat de contabilitate financiara", Ed.

Economica, Bucuresti, 1998

Ministerul Finantelor ,,Norme metodologice pentru intocmirea si

utilizarea formularelor comune privind activitatea financiara si

contabila si modelele acestora", Ed. Economica, Bucuresti, 1999

Colectia ,,Tribuna Economica" 1995-2000

Colectia ,,Ghid juridic pentru societati comerciale" 1997-2000

Colectia ,,Gestiunea si contabilitatea firmei" 1997-2000