Industria chimica organica din tara noastra se remarca printr-o dezvoltare dinamica, ca urmare a faptului ca exista baza de materii prime pentru aceasta importanta ramura a industriei. Existenta in Romania a zacamintelor de gaz metan, titei si sare a constituit baza dezvoltarii industriei chimice organice moderne. Industria chimica organica livreaza o gama larga de produse destinate agriculturii si zootehniei( insecticide, ierbicide, fungicide etc.), constructiilor de masini( rasini inlocuitoare ale metalelor), electrotehnicii si electronicii (bachelita, ebonita etc.), industriei textile si de pielarie (fibre si fire artificiale si sintetice, piele sintetica, blanuri sintetice etc.), transporturilor terestre, aeriene si maritime ( combustibili, uleiuri, materiale de constructii sintetice).
Pentru a realiza o industrie de asemenea proportii, a fost nevoie de o puternica cercetare stintifica, care are traditii indelungate in Romania prin oameni de stiinta de valoare mondiala.
Trebuie mentionata existenta, in Romania, inca de la mijocul secolului al XIX-lea, a industriei de rafinare a titeiului, care a constituit un nucleu de baza pentru industria noastra petrochimica. Pentru a se asigura dezvoltarea industriei chimice organice s-au construit instalatii de mare capacitate de prelucrare si cu un inalt grad de automatizare. De asemenea, s-au rezolvat problemele legate de protectia muncii si tehnica securitatii, precum si problemele legate de protectia mediului ( epurarea apelor reziduale si protectia atmosferei).
Materiile prime utilizate in industria chimica organica in functie de provienenta pot fi:
- De origine vegetala: seminte ( de in, ricin, rapita) etc., pentru obtinerea de uleiuri; lemn din care se obtine alcool metilic, acid acetic, precum si celuloza din care se obtin fibre artificiale;diferite flori din care se obtin uleiuri eterice necesare industriei de parfumuri; ceriale si cartofi din care se obtine alcoolul etilic; sfecla si trestia de zahar din care se obtine zaharul
Lemnul este, alaturi de carbune si fier, una din cele mai importante materii prime; avand avantajul ca se regenereaza continuu prin crestere. Lemnul se utilizeaza ca material de constructie, ca materie prima pentru industria chimica (celuloza, hartie, celofibra, rasini, materii tanante etc.) si in calitate de combustibil. Diferitele specii de lemn pot fi incadrate in trei grupe: rasinoase (pinul, molidul, bune pentru constructie), foioasele tari( stejarul, fagul, frasinul etc. utilizate pentru pardoseli si constructie de masini), foioasele moi ( mesteacanul, plopul, teiul etc. utilizate la sculptura).
In calitate de combustibil, lemnul se foloseste in consum menajer, la sate, si consum industrial (cuptoare de ceramica, afumatorii, brutarii). Valoarea calorica a lemnului creste cu continutul de lignina ( are 65% carbon). Desi rasinoasele au o valoare calorica mai ridicata decat foioasele, acestea din urma au preturi mai mari ca lemnul de foc. In scopul obtinerii carbunelui de lemn (mangal), lemnul se supune unui proces de carbonizare, denumit distilare uscata.
Carbonizarea lemnului este o ardere in cantitate insuficienta de aer, care se poate executa in gramezi de lemn acoperite cu pamant , in cuptoare, iar in instalatii moderne, in retorte de otel in prezenta aerului.
Exista procedee de hidroliza acida a lemnului din care rezulta: lignina (serveste la fabricarea rasinilor sintetice, la ameliorarea solului etc.), furfurol (utilizat ca solvent in industria de prelucrare a titeiului, ca materie prima pentru nailon etc), zahar furajer, alcool etilic, drojdie etc.
- De origine animala: piei si blanuri necesare industriei de marochinarie; grasimi necesare fabricarii sapunurilor; caseina din lapte din care se fabrica nasturi si alte obiecte.
- Carbunii de pamant, care sunt materia prima pentru industria cocso-chimica, de mare viitor in conjunctura actuala a crizei de hidrocarburi.
Un combustibil solid este alcatuit din doua grupe de substante: organice si minerale. Daca substanta primara a fost cea organica, atunci se formeaza carbunii, iar daca substanta primara a fost cea minerala, atunci iau nastere rocile bituminoase. Carbunii provin din vegetatia unor paduri uriase, care ajungand sub apa, printr-o scufundare treptata, au fost supuse unor procese de humificare si apoi de turbificare. Celuloza si lignina copacilor au constituit principalele componente ale subtantelor humice formate in cele doua procese, care impreuna alatuiesc procesul de incarbonizare prin care continutul de carbon creste, iar continutul de oxigen si hidrogen descreste.
Incarbonizarea progreseaza in functie de timp, presiune si temperatura, obtinandu-se carbuni, de la turba ( cel mai tanar) pana la antracit.
Huila constituie carbunele cel mai adecvat pentru obtinerea cocsului si pentru chimizare. La noi, carbunii cocsificabili nu pot acoperi necesarul intern, 97% din productia de huila a tarii este data de bazinul Petrosani. Zacamite de lignit se gasesc la noi in baziul Rovinari-Motru. Subcarpatii sudici, bazinul Barcaului etc.
Titeiul si gazele naturale sunt surse ale petrochimiei, ramura de baza a industriei chimice din tara noastra.
Titeiul este un produs natural, de natura organica, cu compozitie chimica extrem de complicata , uleios la pipait, cu miros caracteristic si culoare de la brun roscat pana la negru, uneori cu reflexe verzui-albastre. Originea titeiului este o problema controversata pana in zilele noastre, limitandu-se doar la ipoteze.
Cercetarile teoretice si de laborator au condus la doua ipoteze asupra originii titeiului:
- Ipoteza originii anorganice a titeiului, care considera ca materia prima din care s-a format titeiul a fost de natura anorganica (metale alcaline din scoarta terestra, carbonati, apa, hidrogen etc.). Prin diverse reactii se pot obtine din aceste materii prime hidrocaruri simple, care prin reactii ulterioare, din ce in ce mai complexe, au dat nastere titeiului.
- Ipoteza originii organice a titeiului, care considera ca titeiul s-ar fi format dupa urmatoarea schema simplificata:
1. MariaPopescu, Miron Popescu - Ecologie aplicata, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2000.
2. Adriana Popescu - Elemente de tehnologie generala - manual pentru clasa a IX - a, Editura Didactica si Pedagogica R.A, 2004.
3. Petre Junie - Chimia - un atu pentru viitor, Editura Albatros, Bucuresti, 1998.
4. Octavian Valerian Bold, Gelu Agafiel Maracineanu - Depozitarea, tratarea si reciclarea deseurilor si materialelor, Editura Matrix Rom, Bucuresti 2004.
5. Rodica Ciarnau, Maria Bud, Marcela Giurgiuman, Floarea Stan - Ecologie si protectia mediului, manual clasa a X- a, Editura Economica Preuniversitara, Bucuresti, 2004.
6. Loredana Dobre, Maria Miritescu, Cristina Neacsu - Chimie industriala- manual de practica pentru anul I, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2003.
7. Ligia Stoica, Irina Constantinescu, Petru Onu, Horia Nascu - Chimie generala si analize tehnice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
8. Vasilica Croitoru, Luminita Vladescu - Chimie analitca si analize tehnice, manual pentru clasele IX - XI, Editura Didactica si Pedagogica, R.A, Bucuresti, 1997.
9. Ion Zavoianu si colaboratorii - Studii geografice cu elevii asupra calitatii mediului inconjurator, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
10. Olga Petrescu, Gabriela Dobrescu - Chimie - manual clasa a IX-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003.
11. Gheorghe Marcu, Maria Brezeanu, Agneta Batca, Rodica Catuneanu - Chimie anorganica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
12. I. Diaconescu, M. Lefter, M.O. Sebe - Tehnologia polimerilor, manual pentru clasa a XI - a licee de chimie industrial, meseria operator la fabricarea si prelucrarea polimerilor, Editura Didactica si pedagogic, Bucuresti, 1982.
13. D. S. Vasilescu, N. Verbancu, N. Carlan - Cartea operatorului din industria prelucrarii cauciucului, Editura Tehnica, Bucuresti, 1981.
14. Andrei Dumitrescu, Constantin Opran - Materiale polimerice, S.C I.C.T.C.M.S.A., Bucuresti, 2002.
15. Jane Wertheim, Chris Oxlade, Corinne Stockley - Dictionar ilustrat de chimie, Editura Aquila, Oradea, 1993.
16. Aurora Dulca, Aurelia Vidrascu - Tehnologie chimica, manual pentru clasa a X-a, Editura Didactica si pedagogic, Bucuresti, 1989.
17. M. Nuta, D. Nuta - Ambalaje din materiale plastic, Editura Tehnica, Bucuresti, 1993.
18. Luminita Bertelean, Olivia Cosma, Ruxandra Lisandru - Manual de pregatire teoretica de baza, chimie industrial, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000.
19. Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia - Manual de chimie, clasa a X-a, Editura LVS Crepuscul, Ploiesti, 2000.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
