Administrația publică centrală

ARGUMENT

Transformările intervenite după prăbușirea imperiului sovietic în plan politic, economic și social, au determinat în mod firesc schimbări de substanță și în planul concret al organizării și funcționării administrației statului.

Mutațiile survenite în cadrul sistemului de administrare sunt cu atât mai pregnante, cu cât transformările induse la nivelul acestuia, au căpătat consistențe, în urma adoptării Constituției .

Atât în plan structural-organizatoric, cât și cel material-funcțional, administrația publică a căpătat o nouă filosofie, dobândind o configurație inedită în sistemul global al administrației. Fiind chemată să satisfacă interesul general exprimat prin lege, administrația publică constituie activitatea prin care se exercită legea, ea fiind foarte strâns legată de puterea executivă.

Și dacă activitate de stat este o activitate de organizare a relațiilor sociale, ideea de organizare fiind punctul-cheie în administrarea publică, în sens larg “administrația publică este o activitate de organizare a anumitor relații sociale, mai concret a legilor și a celorlalte acte ale organelor statului” .

O organizare optimă nu poate fi rezultatul întâmplării, orice organizare trebuie fundamentată științific. Deci, funcționarea rațională și eficientă a administrării publice cere implementarea metodelor științifice de organizare a activităților administrative.

Aceasta este cu atât mai important unde știința administrației dace primii pași și elaborările teoretice în acest domeniu sunt actuale și țin să fie urmate de îndrumări practice pentru organele administrației publice.

Administrația țării este încredințată unor autorități statale, ele fiind administrația centrală și unitățile sale teritoriale precum și administrația locală, chemată să administreze interesele colectivităților locale, în conformitate cu Constituția.

Am ales să prezint această temă deoarece mi s-a părut interesant să aflăm mai multe lucruri despre administrația publică din România, în special despre administrația publică centrală.

Astfel în primul capitol mi-am propus să aduc în discuție conceptual de administrație publică, cât și un scurt istoric al aceteia și funcțiile pe care le îndeplinește. Prin administrația publică se realizează funcția executivă a statului, întrucat ea - administrația publică - are sarcina organizării executării legilor. Din punct de vedere istoric, necesitatea administrației publice a rezultat ca un must do al fiecărei etape istorice, raportată la particularitățile specifice fiecărei zone geopolitice. Principala funcție a administrației publice românești este cea de executare, alături de cea de informare, de pregătire și de prevedere a opțiunilor pe termen scurt, mediu si lung, la nivelul colectivităților locale.

În cel de-al doilea capitol, am abordat subiectele legate de administrația publică centrală: distincția dintre administrația publică centrală și cea locală, autoritățile administrației publice centrale și informații despre Guvern și Minister. Distincția dintre administrația publică centrală și cea locală are la bază utilizarea mai multor criterii cumulative, criterii care au în vedere competența teritorială și materială a organelor ce compun administrația publică și natura interesului pe care îl promovează. Autoritățile administrației publice centrale sunt Guvernul, Administrația de specialitate, Prefectul.

CAPITOLUL I- ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

1.1 Conceptul de administrație publică

Prin administrația publică se realizează funcția executivă a statului, întrucat ea - administrația publică - are sarcina organizării executării legilor. Administrația publică cuprinde organele administrației publice centrale și serviciile lor desconcentrate, precum și organele administrației publice locale. Toate aceste autorități publice își desfășoara activitatea sub conducerea generală a Guvernului și a Președintelui României, care are și atribuții de natură administrativă, în realitate, așa cum afirmă cei mai mulți dintre autori, aflându-ne în fața unui executiv bicefal.

Noțiunea de administrație publică are un dublu sens;

- material - ca activitate de organizare a executării și de executare în concret a legilor de către autoritățile publice, care compun acest sistem, în vederea satisfacerii intereselor generale, scop în care adoptă acte juridice, asigură și organizează buna funcționare a serviciilor publice și execută anumite prestații pentru populație;

- formal, structural - ca ansamblu al autorităților și instituțiilor publice care realizează, pe baza și în vederea executării legii, o activitate cu un anumit specific.

1. Popa I. - Managementul instituțiior publice, curs master „Administrație publică și integrare europeană”

2. Ioan Alexandru, Administratia publică. Teorii. Realități. Perspective. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999

3. Constituția României, 2003

4. Alina Profiroiu - ,,Știința administrativă’’. Editura Economică

5. Dan Țop, Lavinia Savu Ciobanu - ,,Istoria administrației românești’’. Editura Bibliotheca